Esti o femeie fatala si te plictisesti langa un sot banal, care tocmai si-a facut o asigurare de viata consistenta, cu clauza de indemnizare dubla in caz de moarte accidentala. La ce te poti gandi atunci cand iti gasesti un amant splendid? Te gandesti ca sotului tau nu i-ar sta rau intr-o lume mai buna, in timp ce tu ramai sa te chinuiesti aici, pe Pamant, cu prima de asigurare si cu amantul mai sus amintit. Ei bine, daca o asemenea idee are sa te bantuie vreodata, cel mai bine ar fi sa vezi intai 'Double Indemnity>> al lui Billy Wilder, iar apoi sa citesti Codul Penal.

„Double Indemnity“ este povestea, inspirata de un caz real, a lui Phillys Dietrichson (Barbara Stanwyck), femeie superba si nevasta infidela a unui tip care a avut proasta inspiratie sa-si faca o asigurare de viata. In cazul in care moare accidental, nevasta va incasa o suma frumusica. Sotia si amantul sau (Fred MacMurray), care este chiar agentul de asigurari ce a intocmit polita, hotarasc sa-l ucida si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti cu ban ii respectivi. Figura nu le iese, pentru ca inspectorul trimis de compania de asigurari (Edward G. Robinson) miroase ceva si demasca pana la urma toata schema.
Realizat in 1944, „Double Indemnity“ este un film noir ca la carte. In primul rand avem un criminal sarmant, impins la rele de pasiunea pentru o femeie. O femeie fatala, evident, cu coafura, machiajul, garderoba si atitudinea de rigoare (Barbara Stanwyck este legendara pentru rolurile sale de vampa diabolica, mai ales pentru cel din acest film). O atare poveste de dragoste torida este acompaniata de o coloana sonora pe masura si de niste replici memorabile („Era o dupa-amiaza fierbinte si mirosea puternic a caprifoi.