Coparseu bulibasesc de lux

TIMIS - Sefua€™ tiganilor, inmormantat intr-o atmosfera europeana
Nicolae Mihai, zis "Benga", presedintele Partidei Rromilor Timis si al Uniunii Crestine a Rromilor din Banat, a murit brusc marti dimineata, la varsta de 55 de ani. In fata casei nu sunt inca masini scumpe. Cea mai tare e un SUV german, in rest numai masini de clasa medie, nimic care sa-ti ia ochii. Toate insa, cu numere de Franta si Germania. Pe camion, angajatii de la Pompe Funebre au fixat deja coroane uriase, din flori de plastic strident colorate. Mesajele sunt pentru "unchiua€™ Benga", iar cei care le transmit sunt Lamaia, Englezu, Straina sau Mures. Holul urias de la intrarea in casa e aproape plin. Atmosfera e stranie, nu prea seamana a priveghi. Toata lumea asculta, ca fermecata, prestatia formatiei de lautari. Solistul tine in mana un microfon, conectat la statia de amplificare, iar vocea ii rasuna aproape sinistru, cu ecou. Sta chiar la capul mortului. Intre piese rosteste dedicatii de la Scumpea si Dulcea.  Sicriul abia se zareste in multimea de oameni. Benga parca doarme si, daca n-ai sti ca e mort de aproape doua zile, te-ai astepta sa-i vezi rasuflarea aburind capacul de sticla al coparseului. Poarta un costum deschis la culoare, iar in buzunar cineva i-a pus, cochet, o batista portocalie. Portocaliu e si cablul electric, care alimenteaza becurile si cooler-ul (n.n. - clima) cu care este dotat sicriul de lux, care a costat 5.000 de euro. Plansetele se intetesc, dedicatiile continua sa curga, unuia dintre tiganii mai batrani i se face rau si este asezat pe un scaun. Preotii, trei la numar, se pregatesc de slujba. Incaperea se umple brusc de miros de tamaie. Solistul repeta a treia oara aceeasi piesa si e pe cale sa inceapa si a patra oara, pentru ca asa i se cere. Lumea se strange in jurul sicriului luminat, cu neoane albastre, in care zace Benga. Intre timp, afara a inceput sa se aglomereze. Apar limuzinele, pentru care se gasesc cu greu locuri de parcare. Din masini coboara tigani masivi, in haine negre de piele, cu lanturi groase de aur la gat. Se aduna incet-incet, formeaza grupuri si susotesc. In holul casei continua slujba religioasa. Preotul citeste mesajele venite din partea principalelor clanuri tiganesti din Timisoara, iar angajatii de la Pompe Funebre se pregatesc sa inchida, de aceasta data definitiv, sicriul. Operatiunea e mai dificila decat pare, numai o jumatate de capac sta cum trebuie, cealalta este ridicata si deschisa de vreo doua ori. Uneia dintre surorile lui Benga i se face rau si aproape ca se prabuseste din picioare.    Afis electoral. Lumea incepe sa plece, iar cei de la Pompe Funebre apuca sicriul. Usa e insa blocata partial, asa ca scoaterea masivului obiect se face greu, cu incetinitorul parca. Plansetele sunt deja teatrale, ai uneori senzatia ca asisti la o piesa al carei regizor a vrut neaparat sa ingroase tusele si sa amplifice trairile spectatorilor. Cosciugul e suit in masina, femeile din familia lui Benga se asaza pe scaune, in jurul mortului, iar bocetele lor umplu strada. Camionul se urneste in sfarsit, dupa ce, in fata lui, s-au incolonat preotii si muzicantii. In mod normal, cimitirul se afla la un sfert de ora de casa lui Benga, insa cortegiul a luat-o pe alt drum, mai lung si mai pe ocolite. Dar, numai asa, plecarea dintre cei vii a unuia dintre liderii comunitatii tiganesti din Timisoara, putea fi transformata intr-un spectacol. Deasupra sicriului, prins de prelata, ca sa vada toata lumea, sta atarnat un tablou. E afisul electoral al lui Benga, din 2004. Pe atunci, voia sa fie senator. Nu a fost sa fie. A murit doar ca presedinte de filiala si reprezentant al tiganilor in Parlamentul European al Rromilor. Dar nu cu drepturi depline, ci ca membru supleant al regelui Cioaba.

---

Despre autor: