Ion Iliescu si-a tras blog. Peste 1.500 de vizualizari in prima zi, dar suspect de putine comentarii. Daca cine-i sterge injuraturile e platit la bucata, s-a facut om.

Fostul presedinte al Romaniei s-a facut internaut. Omul care zicea scirbit despre bloguri ca sint un mediu al birfelor si-a deschis si el o pravalie cu vorbe. Adevarul e ca blogurile sint si un mediu al birfelor. Dar sint si un prilej pentru detinatorul unui asemenea butic de a primi comentarii sincere despre ceea ce scrie. Ion Iliescu pretinde ca si-a deschis blogul pentru a comunica. Daca ii place sa comunice, cum zice, atunci ar trebui sa isi aminteasca un lucru simplu, ca daca nu admite raspunsurile sau, mai probabil, daca are un stergator de mesaje neconvenabile, blogul sau functioneaza ca o fabrica de comunicate sau ca un club de yesmeni. Fostul presedinte a recunoscut ca isi scrie textele pentru blog cu pixul, ceea ce inseamna ca, cel putin la inceput, nu s-a gindit si la partea de conversatie cu cei care-i raspund sau ca, mai curind, are pe cineva care s-a oferit sa dea raspunsuri in locul sau. Pe blogul tau faci ce vrei, dar, daca il deschizi numai ca sa nu se spuna ca n-ai si tu o asemenea jucarie sau ca sa intri in cartea recordurilor romanesti drept cel mai batrin detinator autohton de blog, nu prea merita efortul.

Presupun ca cine i-a dat aceasta idee lui Ion Iliescu are o verificata si exersata vocatie de negru al fostului presedinte. De cind nu mai exista discursuri de scris sau alte comunicari in care negrul cu pricina si-a dovedit utilitatea si s-a exersat in placerea perversa de a-l face pe Iliescu sa-i recite cuvintele sau sa-i contrasemneze textele scrise ca din partea presedintelui Romaniei, probabil ca negrul insusi a intrat intr-o secreta criza de autoritate si de nonexprimare.

Vreau sa spun ca am serioase dubii ca textele pe care le semneaza pe acest blog Ion Iliescu sint scrise de el insusi. Iliescu e, fara discutie, prizonierul limbajului de lemn, dar il foloseste si in scris cu o anumita impregnare personala. Or, aceasta impregnare lipseste de pe primele postari de pe blogul sau care par scrise de un activist de partid prosticel si pretios.

Poate insa ca la debutul sau pe blog fostul presedinte al Romaniei a recurs, de emotie, la zona hard a limbajului de lemn, cu o trimitere la Marc Aureliu in care apare si o virgula intre subiect si predicat. Dar daca pixul lui Iliescu n-a fost in stare sa gaureasca limbajul de lemn al regasitei sale tinereti, ce pazesc facatorii lui de imagine, inclusiv cea de pe blog?