Brigada Drept

Brigada Drept era mandria noastra, a dreptistilor din Bucuresti. Era prundul de unde catam dincolo de cenusiul vremurilor anoste si restrictive. O oaza de curaj si libertate, un strigat de humor insinuant si inteligent intr-un decor inlemnit de frici acceptate aprioric. O portie de nonconformism, tonic si neasteptat, greu de imaginat astazi. Croit din materiale putine, insuficiente pentru exteriorizari artistice, n-am fost ursit sa ma manifest in luminile rampei. De cand ma stiu, n-am reusit vreodata sa spun, in public, replici sau versuri si nici macar sa ma produc prin dans. O molie atipica, fiindca ce molie alearga pe un teren de fotbal, caznindu-se din rasputerea articulatiilor sa nu piarda? Colegul meu de camera, Radu Ilina, om harazit cu ceva talent in ale cantatului, desi e procuror militar (ce paradox!), m-a adus langa Brigada. M-a introdus in lumea aceea altfel, plina de haz si voiosie, ca s-o privesc de la distanta. Cu luciditate si admiratie. Un spectator si atat, insa cu oarece exercitiu al frumosului. Patrulaterele facultatilor de drept se terminau inevitabil cu spectacolul Brigazii si aplauzele nu mai conteneau. Clujenii, iesenii si sibienii se ridicau in picioare, intru omagierea artei in cea mai pura stare exersata de colegii lor bucuresteni. O arta pentru care sistemul ingaduise, ca o concesie planificata, festivalul national de arta si creatie studenteasca. Casele de cultura  deveneau neincapatoare, iar cenzura claticilor tremura de-a binelea. Brigadierii dreptisti si aseisti, ori  galateni, "Bum"-istii clujeni si "Arh"-istii din capitala gaseau intotdeauna poanta care sa scape gazilor tocmiti de partid. (De pilda: "Am avut un vis azi-noapte. Se facea ca in fata caminului cazuse o stea. Sa fie a sefului de complex?") Din intrecerea aceasta cu sfartecatorii de texte  s-a nascut si grupul "Divertis", de departe vedeta contestarii adeziunilor aurii si-a linguselilor de vapaie. In marginirea aulei si-a amfiteatrelor, brigadierii veneau cu aura eroilor, a celor alesi sa dea glas tacerilor speriate si blazate. Acolo, pe scena, ei se luau la harta cu stapanii clipei torturate,  folosind nu bata sau piatra, ci gluma, ironia, comicul subtil. Iar noi radeam descatusati, excitati la culme de razmerita iscata spontan. Prin ei, evadam de-a valma din sistemul concentrationar si, pret de cateva ceasuri, ne inchipuiam ca Romania nu e un tarc imprejmuit cu sarma ghimpata. Taberele de vara aveau farmec tot datorita lor, brigadierilor, fiindca "N-ai voie sa fii trist,/ Mai bine optimist,/ Chiar daca esti blatist,/ Hai cu noi,/ Totul e teribil la Costinesti!". Amintiri despre o lume cu zabala-n gura.


Dupa "doua decenii de impliniri marete" (asa suna unul din sloganurile epocii!), un optimist incurabil aˆ’ Valentin Leanca aˆ’ s-a aventurat sa sarbatoreasca fenomenul rarisim ce s-a chemat Brigada Drept. Un demers sortit esecului, mi-am zis din prima, constient ca entuziasmele si-au incheiat de mult tranzitia. M-am inselat si ma bucur nespus. La Sala Ronda a Intercontinentalului, intr-o seara superba de toamna, legenda Brigazii Drept a reinviat. S-au intalnit in buricul Bucurestilor "artistii emeriti" ai humorului studentesc din perioada 1980-1990 si aproape ca nu i-am  recunoscut. Au albit, s-au ridat, lasandu-se prada capriciilor varstei, altii au mai si murit, dar nemuritor a ramas spiritul Brigazii. Si spiritul acela rebel a adunat laolalta vreo suta de femei si barbati, care avocati, care judecatori, care procurori, veniti din Oradea, Timisoara, Rosiori sau Odorhei, "Ca asa-i la Brigada/ O Brigada spectacol". Ne-au adus aminte,  emotionati si bucurosi, de zilele in care "Mi-este foame, dar nu-ndraznesc/ Spre cantina iar sa o pornesc./ Stau intruna si ma gandesc/ La teribila coada ce-o s-o gasesc si la/ Pui, pui, pui si iarasi pui,/ Noi mancam intruna pui./ Daca nu-ti place pui/ Tu pune-ti pofta-n cui,/ Caci la cantina n-ai sa vezi decat un pui". S-au acordat diplome de catre "Asociatia Fostelor Glorii ale Umorului Studentesc", "Asociatia Fostilor Studenti Comunisti" si "Asociatia Fostilor Laureati ai Festivalului «Cantarea Romaniei»", inclusiv pentru sex-simbolul epocii. Care simbol, planturos in exces si dezinvolt, a marturisit ca se pricepe la sex si nu la discursuri, precum ceilalti premianti. Pe ecran a rulat apoi inregistrarea unui spectacol de acum douazeci de ani si abia atunci ne-am dat seama cat de urata e libertatea de azi. "A fost ieri, a trecut/ Visul nostru, vis de inceput,/ Impreuna, un nou drum/ Vom incepe increzatori de-acum", se sfarsea spectacolul de referinta, iar invitatii, ingrosati de ani, s-au pornit dintr-o data sa fredoneze umed: "Este clipa despartirii/ Reflectoarele se sting,/ Noi plecam,/ Cu bucuria/ C-am adus tinerete/ In inimi si in gand". Si dusu-s-au, cu tinerete cu tot. Restul e nostalgie.

---

Despre autor: