Daca tot am adus ieri vorba despre moravurile usoare ale politicii, cred ca n-ar fi rau sa pomenesc azi despre un anume domn pe care il urmaresc la tv in ultimul timp. Cristian Diaconescu este pesedist si, ca orice pesedist, mi-a fost a priori antipatic. A fi coleg cu Iliescu si Cozminca te poate transforma, prin simpla asociere, dintr-un Adonis cu creier de Einstein intr-un capcaun. Insa, incet si tenace, ca o testoasa inaintind catre ocean, Diaconescu a reusit sa-si faca explicite diferentele. A ramas politicos si s-a aparat inteligent in fata asimilarilor cu colegi indezirabili. A limpezit pe cit a putut pozitiile partidului, fara sa lase impresia ca apara oameni, ci doar idei. N-a fost niciodata afectat de vreun scandal si a punctat discret aceasta situatie. Uitati-va la principalii purtatori de mesaj ai PSD si nu veti gasi un om atit de civilizat in limbaj si atitudine, clar in idei si elegant in exprimare precum Diaconescu! La o adica, nici nu zici ca e PSD-ist. Pornind de la aceasta nedisimulata declaratie de simpatie, as vrea sa avansez o mica ipoteza: momentul politic actual ar trebui sa fie unul optim pentru schimbarea paradigmei de politician roman. E timpul sa trecem odata de la mintuitori la profesionisti. De la salvatori de neam la meseriasi capabili sa polemizeze civilizat si sa administreze coerent. Si poate ca PSD cu Diaconescu lider ar avea sanse sa se transforme dintr-un sindicat al spagii intr-un partid cit de cit normal.