Aliniere sau scumpiri?

Suntem sensibili la scumpiri. Mai ales cand ele fac referire la produsele alimentare. Lumea injura, dar plateste. Se cauta vinovati, dar niciodata ei nu sunt identificati cu realism. Degeaba aratam cu degetul spre producator sau comerciant. De aceasta data, ei nu au nicio vina. Cu un sistem de productie agricol falimentar, preturile actuale, dar si cele viitoare, previzionate in crestere, reflecta fidel realitatea.
O realitate a Uniunii Europene de aceasta data, caci tarile UE aprovizioneaza piata alimentara din Romania. Or, daca acolo preturile cresc, este imposibil ca ele sa scada in piata Crangasi. Comerciantul din supermarket sau cel de la taraba de mult nu mai vinde carne, fructe sau legume din productia autohtona, decat cu rare exceptii. De ce acest lucru? Dureros de simplu. Am facut zootehnia praf, iar legumicultura si pomicultura le-am transformat in ansambluri rezidentiale, caci, nu este asa, terenul pentru constructii reprezinta o afacere mult mai rentabila decat... plivitul. Cu un potential agricol fantastic, Banca Mondiala estimand ca avem capacitatea de a aproviziona o piata de 80 de milioane de consumatori, agricultura romaneasca nu mai conteaza in cresterea economica, fiind un factor destabilizator al indicatorilor macroeconomici. Nu intamplator, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei a cerut revizuirea componentei cosului de consum. Ponderea mare, de peste 30 la suta, a consumului alimentar preseaza masiv asupra inflatiei. Şi nu este decat inceputul scumpirilor produselor alimentare de pe piata romaneasca, piata dependenta de importuri. Preturile produselor agricole, care au atins in ultimul timp niveluri record, se vor mentine ridicate, intrucat oferta este insuficienta, declara recent ministrul francez al Agriculturii, Michel Barnier.
"Oferta este in continuare insuficienta in raport cu cererea", a mai afirmat oficialul francez, citat de Reuters. El a avertizat ca nivelul ridicat al preturilor este o amenintare pentru crescatorii de vite, pe care i-a sfatuit sa se protejeze de preturile speculative. De altfel, Uniunea Europeana a terminat in acest an rezervele de cereale, in asteptarea unei recolte record, dar productia statelor membre si chiar a altor tari producatoare importante, precum Australia, a fost scazuta. In acelasi timp, nivelul cererii din partea statelor emergente a fost neasteptat de mare. Economistii estimeaza ca, pana la 31 mai 2008, stocurile mondiale de grau vor ajunge la cel mai scazut nivel din ultimii 32 de ani. Totodata, preturile la alimente au crescut in Europa si datele privind ratele inflatiei in Spania, Italia si Belgia au depasit previziunile. Pe un asemenea fond, dependenta de importurile alimentare, Romania s-a aliniat rapid la scumpiri, incapabila sa se protejeze prin productia proprie. Potrivit datelor Biroului european de statistica, Eurostat, preturile legumelor si ale fructelor de pe piata romaneasca au inregistrat in acest an unele dintre cele mai rapide cresteri din Uniunea Europeana. Eurostat a aratat ca tara noastra ocupa locul trei si, respectiv, doi la nivelul blocului comunitar in functie de inflatia la cele doua categorii de produse in perioada iunie-septembrie. Singurul segment unde Romania a inregistrat o crestere mica a preturilor a fost cel al lactatelor, fapt ce explica importanta existentei unei productii proprii. Practic, noi am importat inflatie, pentru ca suntem nevoiti sa cumparam produse alimentare din exterior. Este, daca doriti, cea mai rapida aliniere la tendintele pietei Uniunii Europene.
Platim preturi europene la salarii autohtone. Aici Uniunea nu are nicio vina, deoarece nu poti atinge standardele de salarizare fara a avea si productivitate. Cu un decalaj de 15 miliarde de euro intre importurile si exporturile romanesti, actuala situatie din piata releva fidel nivelul competitiv al economiei. Vorbim clar de riscuri, semnalate constant in ultima perioada de guvernatorul BNR, care nu mai poate folosi moneda nationala ca arma impotriva inflatiei pe fondul scaderii productiei.
Despre salarii, in actualele conditii, nu are rost sa mai discutam. Putem doar sa speram ca ceva bun se va intampla candva. Guvernantii ne-au "linistit". Peste 13 ani, prin 2020, vom ajunge la un salariu mediu de 1.000 de euro. Aceasta doar daca inregistram o crestere a productivitatii. Daca nu, nu.

---

Despre autor: