Desi soft power e un concept utilizat de acum mai bine de un deceniu pentru a explica o noua abordare a relatiilor internationale, el este potrivit si pentru intelegerea politicii interne.

Cu ajutorul sau poate fi analizata capacitatea unui actor politic, economic, social sau civic de a influenta indirect comportamentul celorlalti actori fara ca acestia sa poata reactiona. Prin soft power valorile si justificarile altuia sint livrate intr-un ambalaj inofensiv. Dar, sa fie soft power doar un alt mijloc, mai suplu, de a manipula? Utilizind mijloace noncoercitive de influenta, soft power se foloseste din plin de stereotipurile culturale sau de structurile ideologice pentru a transforma publicul. Si totul se intimpla pentru ca „puterea" sa nu intre in declin, asa incit centrul simbolic al politicii sa ramina intact, pentru ca aceia care conduc sa nu fie contestati. Caracterul neoconservator si discret antidemocratic al intregului demers nu poate fi eludat.

Cind noua forma, pe cit de dulce si de supla, pe atit de eficienta, de manipulare se manifesta paralel cu un mesianism asumat, se realizeaza cockteilul Molotov propagandistic cu cea mai mare forta de penetrare. Ceva de acest gen se intimpla cind Bush descoperea, imediat dupa 11 septembrie 2001, ca America si-a „gasit misiunea". Cam tot astfel, pastrind proportiile, in Romania actuala noua politica pare sa isi fi gasit menirea. Si intr-un caz, si in celalalt, misiunea are o componenta militara si mitologica: razboiul cu terorismul sau cu coruptia este prezentat ca o „cruciada", ca o operatiune sacra de curatare a spatiului public, ca o lupta pe viata si pe moarte impotriva Raului. Generatiile care s-au format privind inmarmurite Star Wars (cu premiera in 1977), Rocky (cu premiera in 1976) sau Rambo (cu premiera in 1982) erau deja pregatite pentru confruntarile bipolare. Noile mitologii hollywoodiene nu erau altceva decit adaptarea vechii teme a conflictului dintre Bine si Rau.

Nu forta bruta, fie ea militara sau politica, economica sau culturala, ci sugestia mitologica a pregatit terenul pentru deconstructia unei lumi prea democratice. Inainte ca scurta istorie a democratiei occidentale sa intre in criza, prin soft power Olimpul democratic fusesera deja compromis. Puterea nu mai consta in coercitie, ci in cooptare. Pentru a asigura succesul unor idei politice, economice, stiintifice, religioase sau filosofice, controlul agendei devenea esential. Iar agenda depindea nu atit de aspectele rationale, cit mai ales de presupozitii si stereotipuri a caror rezistenta se dovedise redutabila.

Pentru a schimba climatul mental nu e nevoie decit sa se retranspuna scenariul din Star Wars la un anume context politic intern sau international. Restul e doar tehnica de marketing. Simplificind conflictul, impartind lumea in doua, fortind publicul sa se identifice cu fortele binelui, batalia mediatica este deja cistigata. Mult prea sofisticata, democratia este pusa in defensiva. In primul rind e slaba. Nu poate sa reziste in fata ofensivei raului. Si, ceea ce nu corespunde mitologiei politice acceptate, trebuie, terapeutic, eradicat.