Luni, Cotidianul va aduce un nou volum din Colectia ENCICLOPEDICA: lucrarea „Dada, revolta artei", semnata de istoricul literar Marc Dachy.

Miscarea Dada a avut, la inceputurile sale europene, doi poli de intensitate: Zürich, in jurul artistilor Hugo Ball, Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hans Richter, Jean Arp, si apoi Berlin, prin artistii Richard Huelsenbeck, George Grosz, Raoul Hausmann, Johannes Baader sau John Heartfield. Dadaismul german n-a socat prin violenta revoltei an-tiarta a grupului elvetian, contributia sa la dada fiind mai degraba politica si sociala, concretizata in manifeste si afise propagandistice, lucrari satirice, demonstratii ample in spatiul public si atitudini militantiste.

Pe de alta parte, contextul aparitiei miscarii dadaiste la Berlin era cu totul altul fata de grupurile din Elvetia sau New York: dadaistii germani se confruntau cu imaginea unui oras darimat si infometat de razboi, asa ca revolutia, pentru ei, lua forma unei transformari la nivel de mentalitate si conceptie estetica, astfel incit efectul social sa fie consumat in interiorul fenomenului politic si in prelungirea lumii burgheze inguste.

Primul Manifest dadaist de la Berlin era enuntat in aprilie 1918 de catre Huelsenbeck, care declama ca „cea mai mare arta va fi cea care va reprezenta, printr-un continut constient, multiplele probleme ale epocii, cea care-i va face pe oameni sa resimta ca, zguduita de exploziile de saptamina trecuta, isi regrupeaza membrii sub loviturile din ajun. (...) A fi impotriva acestui manifest inseamna a fi dadaist!". Ulterior, berlinezii aveau sa intemeieze un Club Dada si sa publice revista „Der Dada", in colaborare cu scriitorul anarhist Franz Jung, desfasurind totodata o ampla activitate picturala, teoretica si politica, prin care se opuneau oricarui tip de conformism proletar.

Raoul Hausmann se remarca in interiorul grupului berlinez prin inventarea fotomontajului, considerind ca acesta va avea un rol propagandistic foarte important intr-o societate destul de lipsita de curaj. Artistul comenta, mai tirziu, in „Curier Dada": „Ideea de fotomontaj era la fel de revolutionara ca si continutul sau, forma sa la fel de innoitoare ca si aplicarea fotografiilor si a textelor tiparite care, impreuna, se transformau in film static. Dupa ce inventasera poemul static, simultan si pur fonetic, dadaistii aplicau, in consecinta, aceleasi principii in expresia culturala".

Intre timp, un alt reprezentant al dadaismului berlinez, Johannes Baader, se facea remarcat prin atitudinile sale in public. La un moment dat, Baader l-a intrerupt pe un pastor in catedrala din Berlin, reprosindu-i ca il „batjocorea pe Christos" si ca nu predica adevaratele invataminte crestine. Desi a fost arestat pentru interventia sa, n-a putut fi acuzat de blasfemie, afirmind mai tirziu, in toiul unei controverse cu presa, ca, daca ziaristii il considerau bolnav mintal, asta nu era decit „unul dintre mijloacele folosite astazi cind un om devine incomod". Ulterior, Baader si Hausmann imaginau fondarea unei Republici dada la Nikolassee, proclamind prin afise intemeierea acestei republici independente.

Primul Tirg International Dada din iunie 1920 a fost un eveniment de o importanta capitala in planul artelor plastice. La acest tirg erau expuse fotomontajele si colajele lui Raoul Hausmann si ale Hannei Hoch, pe linga operele lui Grosz, si o importanta constructie polimateriala de Johannes Baader. Afisul-catalog al expozitiei cuprindea un montaj simultan de ambianta urbana de John Heartfield, „Leben und Treiben in Universal-City 12 Uhr 5 mittags", si un citat din Hausmann: „Individul dadaist este opozantul radical al exploatarii, sensul exploatarii nu produce decit prosti, iar individul dadaist uraste prostia si iubeste nonsensul! Asadar, individul realist se dovedeste cu adevarat real in fata falsitatii infecte a tatalui de familie si a capitalistului ridicol in fotoliul sau".

Afisele aduse la tirg socau prin declamatiile lor: „Dada pentru toti", „Dada este impotriva inselatoriei artistice expresioniste", „Diletanti, ridicati-va impotriva artei!", „Dada este contrariul inexperientei vietii", „Dada este de partea proletariatului revolutionar", „Jos arta! Jos spiritualitatea burgheza", „Dada este descompunerea voita a conceptiilor burgheze".

Vizitatorii erau, in mare parte, intelectuali care acceptau dinainte indraznelile dadaiste, insa, intr-o zi, un colonel din Reichswehr (numele armatei regulare germane in perioada respectiva) a intrat sa viziteze expozitia si a ramas extrem de indignat, pentru ca mai tirziu, in aprilie 1921, sa depuna marturie la procesul de defaimare intentat miscarii Dada de catre Reichswehr. Erau lansate atunci acuzatii de „ultragiu la adresa fortelor armate ale Reich-ului" impotriva lui Georg Grosz, Heartfield, Rudolf Schlichter si impotriva lui Otto Burchard, pentru ca-i primise pe dadaisti in galeria lui.

Procurorul cerea sase saptamini de inchisoare pentru Grosz si Heartfield, iar Ministerul Fortelor Armate al Reich-ului avea sa treaca la masuri de confiscare sau distrugere a placilor care servisera la tiparirea afiselor si a planselor din expozitie.