Desi pentru noi, europenii, orezul nu este un aliment de baza si nici planta rituala, asa cum este pentru asiatici, el este ingredient principal pentru numeroase preparate romanesti, sarate sau dulci.

Istoria orezului a inceput in sud-estul Asiei unde, in stare salbatica, se intrebuinta ca hrana inca din vremuri stravechi. Dupa primele culturi amenajate in India si China, incepe sa fie cultivat in insulele Indoneziei si ale Japoniei unde, pana in secolul al XVII-lea, constituia moneda principala de schimb. Pentru aceste zone, orezul este strans legat de religie, avand un suflet puternic si foarte sensibil. De asemenea, este o planta sacra, dar si personificare a zeitei Dewi Sri.


ALIMENT DE BAZÃ…. In Asia, orezul este un aliment de baza si, asezonat cu diverse condimente sau ierburi, se mananca de doua sau de trei ori pe zi. Inca de pe vremea lui Teofrast, din cartea sa "Cercetarea plantelor" aflam ca "indienii cultivau in cantitate mare un fel de planta - oryzon - care seamana cu graul, din care fierbeau un fel de terci." Aristotel aminteste ca din orez se prepara un fel de vin. La asiatici, de cele mai multe ori, orezul este servit pe o frunza de palmier, pe care se formeaza un dumicat cu mana dreapta (stanga este considerata impura).


DIVERSITATE. In tara noastra, orezul a fost cunoscut abia in anul 1749, cand un grup de italieni milanezi obtinea primele recolte in Banat. Fie ca este fiert in supa de gaina sau in apa simpla, cu carne, cu masline, urzici, spanac sau cu legume putin calite, orezul este gustos si sanatos. De asemenea, pilaful se poate prepara si ca desert, daca se fierbe in lapte cu zahar sau se serveste cu dulceata. Budincile de orez, cu stafide, mere sau nuci sunt un desert delicios. Exista, de asemenea, preparate in care orezul este ingredient principal. Ciorba de peste sau de rosii, sarmale, dovlecei sau ardei umpluti, perisoare, drob cu ciuperci si orez, fasole verde cu orez la cuptor sunt doar cateva mancaruri gustoase cu orez.