"Voi fi un aparator devotat al libertatii presei, care in ultimii patru ani a inregistrat un regres grav datorita constrangerilor si presiunii politice fara precedent practicate fata de mass-media romanesti. Confiscarea libertatilor presei este primul pas spre confiscarea libertatilor cetatenesti. Victoriile democratiei nu pot avea loc fara existenta presei libere, a dreptului la cuvant si la libera exprimare."
Aceste vorbe frumoase au fost rostite de Traian Basescu in fata Parlamentului la investirea sa ca presedinte, in Decembrie 2004. De atunci, realitatile s-au schimbat. Dintr-un rasfatat al presei, un rebel simpatizat pentru tiradele dure si fara mila impotriva puterii PSD, Traian Basescu a devenit o persoana oparita. Nu putine au fost atacurile la adresa media, sapand la radacina credibilitatii acesteia prin vorbe grele.


Odata venit la putere, presedintele nu a considerat necesar sa recunoasca un fapt de netagaduit. Acela ca a devenit o vedeta si un candidat cu sanse mari in special datorita presei. Nu e mai putin adevarat ca oferta sa a fost una buna, conceptul de imagine si de campanie fiind unul suficient de inteligent incat sa atraga jurnalistii. Chiar si ziarele ce aveau contracte de publicitate de la guvernul PSD reproduceau pe larg spusele lui Basescu. Primind bani frumosi, conducatorii ziarelor se angajau doar sa evite atacurile la adresa puterii, nu sa si boicoteze mesajele opozitiei.


Una peste alta, putea sa fie Traian Basescu o combinatie intre Brad Pitt si Henry Kissinger. Daca mesajele sale nu erau in presa, succesul era mult mai mic si se contabiliza doar intr-o camera din sediul cu bideuri noi din Strada Modrogan.


Desi e cel mai mediatizat personaj politic din Romania, presedintele are, nu de putine ori, nemultumiri exagerate. Domnia sa, urcat pe valul politicii in baza unor critici extrem de dure la adresa puterii, este acum in jilt. Exista un principiu simplu si sfant. Esti la putere, te critica presa. Iritarea domniei sale, jignirile repetate la adresa unor jurnalisti si analisti il descalifica. Chiar si Ion Iliescu, cel pe care il acuza ca e comunist si expirat, avea, ca presedinte, o mult mai mare toleranta la critica din presa. Si, daca este cineva in tara asta care a fost facut pulbere in mod constant de mai toata presa, acela a fost Iliescu. Dar intelepciunea sa l-a facut sa priveasca lucrurile mai detasat. Desi operat de bila in timpul primului mandat, Ion Iliescu nu si-a trecut prin ficat toate atacurile din presa. Chiar si polarizarea este acum mult mai puternica decat atunci. Desi il faceam taitei pe presedintele Iliescu in Evenimentul zilei in perioada 1992-1996, multi dintre consilierii lui vorbeau cu noi. Chiar si dintre membrii marcanti ai PDSR. Ura nu se manifesta plenar in toata camarila de partid si de stat. Unii incercau sa ne convinga de contrariul opiniilor noastre, cu altii colaboram pur si simplu foarte bine ca jurnalisti, pe domeniile coordonate de ei: politie, armata, finante si altele. Cu toate ca aveau poza lui Iliescu pe masa, stateau de vorba si nu-i urau pe jurnalistii de la cel mai critic ziar la adresa presedintelui. La vremea aceea...


Acum, lucrurile sunt grav deteriorate. Numeri pe degete persoanele care-l iubesc pe Traian Basescu si mai raspund la telefonul unor ziaristi care-l critica pe idolul lor. E o tensiune fara precedent. Nu exista domeniu care sa fi scapat de o polarizare excesiva, de o asezare in transee, de ura bolnavicioasa impotriva taberei opuse. Din pacate, toate acestea au forma devianta a unui razboi generalizat in interiorul puterii, nu a formei democratice de disputa intre putere si opozitie. Iar aceasta uriasa tensiune, ura personala transferata unor institutii care se rafuiesc cu altele pentru ca "asa vrea sefua€™" dauneaza grav Romaniei.


Suntem la un nivel alarmant al dusmaniei personale si institutionale. Interesele tarii sunt grav afectate pe plan intern si extern. O arata si intoleranta la critica din mass-media. E un indiciu al unui simptom deviant in plan democratic.


Presa este si un mediu de comunicare neoficial. Prin natura meseriei, ii vezi si in ipostaze umane pe demnitari, bei cu ei o sampanie sau un suc in avion, la o receptie. Se mai netezesc astfel asperitati inutile de ambele parti. Excese face indiscutabil si presa. Dar tonul e dat de cel puternic. De atitudinea si nivelul de toleranta al celui care da ordine puternicilor zilei.


Aceiasi moguli si oligarhi de presa erau proprietari si in vremea in care candidatul Traian Basescu a fost tranformat, prin mediatizare, in presedintele tarii. Aceiasi jurnalisti si analisti l-au incurajat si l-au tratat ca pe o mare speranta a schimbarii in bine a Romaniei.


Dar nu poti fi tratat cu indulgenta atunci cand esti la putere. Mai ales cand lucrurile merg asa cum merg dupa trei ani.


Exigenta creste, la fel si asteptarile. Din cele 15 televiziuni nationale in Romania, una singura il critica pe fata pe seful statului. E vorba de Antena 3. Din cele peste 20 de cotidiene centrale, doua sau trei critica in egala masura greselile ambelor palate. In privinta radiourilor, nu exista nici unul pozitionat deschis pro sau contra. Asadar, procentul celor la fel de duri in critica puterii, cum era Traian Basescu pana in 2004, e foarte mic. Majoritatea sunt favorabile, indiferente la subiectul politica precum tabloidele sau neutre din punct de vedere al orientarii.


Intoleranta pe care o simt pentru un procent atat de mic de critica pura este ingrijoratoare. Ba chiar extrem de periculoasa pentru pojghita democratiei, solidificata mai ales cu sprijinul presei libere. Domnule presedinte, aparati presa, care v-a adus la putere! Respectati-va juramantul depus in 2004. Nu spargeti oglinda in care se vad cel mai bine adevarurile dureroase. E una din putinele garantii ale democratiei romanesti.