Timp de aproape o saptamana am fost extras complet din viata publica din Romania. Am fost la Bruxelles, ingropat in dosare si intepenit in intalniri scurte cu functionari europeni bine instruiti in domeniile lor. Sentimentul dominant la Bruxelles este ca Bucurestiul este o problema. Dar nu pentru ceea ce vedem noi din interior: ca dl. Cioroianu face declaratii naziste, ca dl. Basescu injura clasa politica, ca Steaua nu mai e ce a fost, ca extremistii italieni au luat la tinta romanii care muncesc la negru sau la alb. Ci pentru lucruri plictisitoare si lipsite de importanta.
Deficitul comercial al Romaniei a ajuns la cote uriase pentru o tara din Uniunea Europeana. Deficitul comercial reduce avutia nationala pe locuitor, provoaca instabilitatea pietei financiare, distruge capacitatile de productie din tara in favoarea depozitelor importatorilor. Ca sa reduci deficitul comercial, ai doua solutii. Solutia pe termen scurt se refera la devalorizarea monedei nationale, impunerea unor taxe pe importuri, cresterea inflatiei pentru a reduce consumul. Taxe nu se pot pune, pentru ca avem un Tratat de aderare. Devalorizarea leului se poate face, iar Banca Nationala s-a apucat de ea. Dar aceasta este o solutie temporara si, in general, proasta, pentru ca are mai multe consecinte negative decat pozitive. Solutia buna ar fi fost sa aduni toate fortele politice si institutionale, sa vezi cum poate creste exportul si cum poate scadea importul, sa faci un plan si sa-l pui in aplicare. Daca Romania importa titei de 2 miliarde de euro pe an, poti sa stimulezi productia de energie din resurse alternative (hidro, biodiesel, solara, biomasa etc.) si in doi-trei ani sa vezi cum factura energetica externa scade sau cel putin nu mai creste. Nimeni nu face asa ceva, asa ca ne putem astepta la cresterea inflatiei, scaderea nivelului de trai, distrugerea producatorilor autohtoni (fie ei cu un capital romanesc sau strain), cresterea coruptiei - pentru ca unii producatori vor cauta cai de salvare prin apel la resursele bugetare.
Procesul de reformare a justitiei pare sa se fi oprit. Ministrul Justitiei a dat o ordonanta prin care se desfiinteaza comisia prezidentiala ce permite investigarea demnitarilor. O noua comisie nu se formeaza, deci demnitarii nu pot fi anchetati. Asa ca nu avem corupti. Şi aceasta intr-o societate in care publicul crede ca principala problema a guvernarii este coruptia.
Niciuna din temele europene importante nu are o contributie romaneasca. Romanii se duc la intalniri, la Bruxelles sau Strasbourg, participa, iau note si scriu rapoarte, dar nu vin cu nicio contributie. Temele europene actuale sunt dure si cer multa gandire. Tema migratiei interne europene - mii de localitati din toata Europa sunt amenintate cu plecarea locuitorilor, dupa ce s-au investit sute de miliarde de euro in retelele lor de electricitate, apa, canalizare, gaze, drumuri. In fiecare stat membru sunt zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de imigranti ilegali. Pana si micutul Luxemburg are asemenea probleme. In Irak nimic nu este limpede. In Afganistan, la fel. O tara aflata in proces de aderare, Turcia, intra intr-un conflict armat la granita cu Irakul. SUA ameninta Iranul. Euro s-a intarit prea mult, ceea ce este bine pentru factura energetica a Europei, dar este foarte rau pentru exporturile europene. Asa ca este necesara protectia companiilor europene care creeaza capacitati de productie in afara Europei, pentru a produce in moneda locala. Dar daca firmele isi muta capacitatile de productie din Europa, atunci creeaza somaj (unele tari europene au 10% somaj) si scaderea incasarilor bugetare.
Procese complicate, de care romanii par a fi total desprinsi. Ne afecteaza si pe noi, direct sau indirect. Dar nu ne preocupa. In mod ciudat, suntem mai putin europeni de cand am devenit membri cu drepturi depline decat in timpul chinuitului proces de aderare.
Sa ne dam o circumstanta atenuanta. Vin alegerile europene si referendumul pentru votul uninominal in varianta prezidentiala. Nu vom avea niciun sondaj la iesirea din cabina de vot - pentru prima data dupa mai 1990 -, asa ca orice este posibil. Nu exista nicio forma de control asupra rezultatelor oficiale. Sondajele sunt putine, dar bune. Pe baza lor, repartitia celor 35 de locuri romanesti in Parlamentul Europei este relativ cunoscuta. PD poate conta pe 13 locuri, PSD - 8 locuri, PNL - 6 locuri, PNG (adica Becali, pentru necunoscatori) - 3 locuri, UDMR si PRM, cate doua locuri. Daca Stolojan II (adica PLD, pentru necunoscatori) reuseste sa treaca pragul, face doua locuri, luand unul de la cei trei mari de mai sus (PD, PSD, PNL). Daca Stolojan nu reuseste, cineva de mai sus mai ia un loc.
Cu alte cuvinte, minunea clarificarilor politice nu se va intampla. Nu vom avea un partid de 50% care sa domine scena politica. Nu vom avea nici 15 partide cu cate doua locuri, sa zici ca esti in Belgia. Minunea va fi ca PD a luat ceva de la PSD, iar Becali a facut o branza si in politica. Dar Europa trece pe langa noi, iar noi prin Europa, ca gasca prin apa.