Reprezentantii Romaniei n-au spus nici pis cind Frattini a pledat cauza Italiei la Bruxelles. Poate ar trebui sa ne bucuram ca au tacut.

Comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini, italian la origine, a sustinut luni, in Parlamentul European, virtutile decretului de expulzare a romanilor din Italia, mult dincolo de limitele competentelor sale de - teoretic - tehnocrat neutru, pina ce a reusit sa-i enerveze pe europarlamentari, prin partinirea sa. La rindul sau, chiar si guvernul spaniol, deloc implicat direct, a simtit ca este imperativ sa actioneze inainte de a fi vizat de un pericol iminent. Prin urmare, Madridul negocia deja de saptamini intregi cu Roma, de teama ca expulzatii romani ar putea schimba peninsula si ar invada teritoriul iberic atunci cind ministrul Cioroianu sustinea public ca nu avem o problema reala si ca mai bine facem ciocul mic, pentru ca cine se scuza se acuza. De altfel, ministrul de Externe roman declara la televizor, chiar si dupa o saptamina de criza si dupa ce romanii incepusera sa fie injunghiati in Italia, ca nu e treaba lui de ministru sa le rezolve acestora problemele si ca asta e sarcina ambasadorului. Pesemne a aceluia pe care nu il avem, in Italia, de aproape un an!

Cam tot atita simt al raspunderii si patriotism au aratat si eurodeputatii nostri, care, de-a lungul si de-a latul spectrului politic, nu s-au calcat deloc in picioare sa sustina cauza Romaniei si sa-l combata pe Frattini. Ne-au luat apararea Martin Schultz si Graham Watson. De altfel, atit actualii nostri reprezentanti la Bruxelles, cit si candidatii in apropiatele europarlamentare n-au stiut cum sa se eschiveze mai cu talent cind Cotidianul le-a cerut, in calitate de reprezentanti ai elitei politice, sa enunte solutii pentru o situatie atit de grava. Ocazie sa dea astfel si masura concreta a abilitatilor lor, pentru care cer votul populatiei.

Clasa politica romaneasca a reusit, pusa in fata unui test concret, sa-si dovedeasca foarte limpede calitatea, remarcindu-se prin inactiune deplina. Avind insa in vedere ca singura solutie enuntata pina acum este celebra deja deportare a infractorilor in desertul egiptean, izvorita din sinapsele lui Adrian Cioroianu, poate ar trebui sa ne bucuram ca au tacut cu totii chitic. Cine stie ce-i mai scornea mintea vreunui alt reprezentant al Romaniei, ca sa se mire si el a doua zi de ce a scos pe gura. Sigur, centrul Wiesenthal a remarcat numai gafa comisa de ministrul roman - din prostie mai degraba decit din rasism - nu si afirmatiile flagrant xenofobe si care incitau la intoleranta ale politicienilor italieni. Dar cine sa protesteze in numele tarii noastre? Gafeurul-sef al diplomatiei romane, pe principiul „ei au dat primii"?