"Cred ca principala calitate a unui jurnalist este sa nu isi bata joc de ceea ce face", ne-a marturisit reporterul Antenei 1. Vlad Ionescu implineste maine 35 de ani. La multi ani!   "Nu cred ca un jurnalist de televiziune trebuie sa aiba multe lucruri in plus fata de un jurnalist de presa scrisa. As spune ca trebuie sa aiba un plus de carisma. Cred ca ii diferentiaza putin scrisul, pentru ca scrisul in televiziune este ceva mai simplu. Din acest punct de vedere, mi se pare mai complex un jurnalist de presa scrisa. Televiziunea este un pic mai superficiala. Trecerea de la stirile sportive la reportaj a fost o schimbare pe care mi-am dorit-o si nu mi-am dorit-o. A fost un moment de cotitura, am avut de ales intre sport si reportaj. Mi-a placut provocarea, nu mai facusem teren de vreo 12 ani, si am descoperit o lume cu totul noua. Sa fiu sincer, nu mi-a placut la inceput, apoi mi-am dat seama ca pot fi extrem de mandru si chiar sa-mi placa ceea ce fac. Transmisiunile live inseamna un pas enorm in cariera mea. Nu am visat sa fiu ziarist, mai ales ca m-a prins Revolutia cand aveam aproape 18 ani. Cand eram mic visam sa devin astronaut. Dupa Revolutie am inceput sa visez la ziaristica, pentru ca fratele meu deschisese un ziar la Constanta. De fapt, el a fost cel care m-a bagat in presa. Oricum n-am visat sa fac ceea ce fac acum. Nu era un vis, ci mai mult o solutie pentru viitor, dar nu m-am gandit ca pot sa castig bani, si bani buni, din chestia asta. Cat am fost la sport nu pot sa spun ca am facut sacrificii pentru meseria mea. As fi meschin sa spun acest lucru. De cand am trecut pe reportaj, lucrurile s-au schimbat. In primul rand, iti neglijezi familia, iar eu sunt un familist convins. asta mi-e felul, si asta este, poate, durerea cea mai mare. Ma felicit ca am venit la Antena 1. A fost o chestie de moment, o decizie spontana. Daca imi pare rau de ceva este faptul ca atat timp cat am stat la sport m-am lasat cumva dus de val, de ideile sefului meu de atunci si nu m-am implicat mai mult in redactarea, editarea unui jurnal. Asta m-a costat foarte mult in momentul in care am devenit reporter. A trebuit practic sa iau totul de la zero. Mi-am dat seama ca in zece ani de prezentare pierdusem si limbajul de televiziune de teren. Erau cuvinte pe care nu le cunosteam, ma loveam de ele. Daca as fi fost un pic mai constiincios atunci, probabil mi-ar fi fost mai bine acum. Mi-as dori sa plec intr-un teatru de razboi. Ma uit la Adelin, colegul meu, si imi dau seama ce inseamna sa fie reporter cu adevarat. Mi-as dori sa vad un teatru de razboi. Nu am avut ocazia asta pana acum. Imi doresc sa urc cat mai mult pe plan profesional, sa fac lucruri din ce in ce mai grele, care te fac sa fii unic in presa."