La Judecata de Apoi a geneÂraÂtiÂei a€™80 nu stiu ce se va alege de Dumitru Chioaru. In orice caz, nu-l prea vad in Raiul luÂneÂdistilor, levitand printre peiÂsaÂj
La Judecata de Apoi a geneÂraÂtiÂei a€™80 nu stiu ce se va alege de Dumitru Chioaru. In orice caz, nu-l prea vad in Raiul luÂneÂdistilor, levitand printre peiÂsaÂjeÂle serafice ale cotidianului transfiÂguÂrat ori printre feeriile de carton ale carÂtarescienilor. Dar nici in Iad, raÂtaÂcind printre carnurile fumegande ori printre organele tumefiate ale neoexpresionistilor ardeleni. Mai proÂbabil e ca Dumitru Chioaru va raÂmane in continuare pe Pamant, ca sa-si scrie viata si sa-si traiasca scriÂsul. Adica sa le ispaseasca pe amandoua in acelasi timp si la aceeasi intensitate. Si asta nici macar n-ar fi o surpriza majora: in fond, nici pana acum poetul sibian n-a facut altceva. El s-a tinut la egala distanta de moÂdeÂle si trendurile generatiei sale. Drept e ca asta nu-i neaparat un meÂrit, caci la noi cine nu sta cuminte in coloana risca sa fie lasat pe diÂnafara. Dar ea e, in orice caz, o ferma declaratie de independenta; si, nu mai putin, un semn al propriei vocatii traite ca obsesie devoratoare. Intr-adevar, poezia lui Dumitru ChiÂoaÂru indica o suprapunere perfecta intre scris si trait: peisajele sunt "stampe", orasul e "vitraliu", vedeniile sunt "radiografii", iar globul paÂmanÂtesc e "de hartie". Pe scurt, luÂmea este o biblioteca. Dar, totodata, si biblioteca este o lume. Iata de ce Dumitru Chioaru nu transcrie niciÂodata nimic: el scrie pur si simplu. Adica traieste. Scrisul e chiar viata lui si acesta e motivul pentru care poetul si-a asumat ironic conditia de "soarece de biblioteca", incifrand-o alegoric in figura profesorului Mouse. Ca asa stau lucrurile o arata modul in care poetul se raporteaza la "real": el rasfoieste filele unei carti cu voluptatea cu care un indragostit isi primeste sarutul asteptat. Insa o aseÂmenea juisare nu indica un deficit, ci, dimpotriva, un exces de emoÂtie. Dumitru Chioaru nu ataca fatis MaÂrile Teme ale Existentei tocmai pentru ca nu mai crede in ele. Sau, mai bine zis, pentru ca nu mai crede in distinctia dintre teme "mari" si "mici". Toate temele poeziei sale sunt faÂtalmente "mari", de vreme ce lectuÂra unei carti poate constitui, ca si exÂtaza mistica sau erotica, o gaura neaÂgra care te smulge din orizontul exÂperientei cotidiane. Iar aceasta senÂzatie este, in ultima instanta, imÂposibil de descris. Mai bine o incercati pe cont propriu. Incepand cu poeziile lui Dumitru Chioaru. CV: Nascut la 19 octombrie 1957, loc. Singatin, jud. Sibiu. Absolvent in 1980 al Facultatii de filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj si doctor in 1998 al aceÂleÂiasi universitati. In anii studentiei, redactor al revistei Echinox. Actualmente, profesor de literatura comparata la Faculta-tea de Litere a Universitatii "LuÂcian Blaga" din Sibiu si redactor-sef al revistei Euphorion. Debut absolut cu poezie in revista TranÂsilvania (1976) si editorial cu volumul Seara adolescentina (Albatros, 1982; Premiul Uniunii Scriitorilor). Alte volume: SecoÂlul sfarseste intr-o duminica (Cartea Romaneasca, 1991), NoapÂtea din zi (Biblioteca EuÂphorion, 1994), Radiografiile timpului (antologie; Axa, 1998), Antologia poeziei romanesti de la origini pana azi (Paralela 45, 1998), Poetica temporalitatii. Eseu asupra poeziei romanesti (Dacia, 2000), Vara de fosfor (anÂtologie; Dacia, 2002), Viata si opiÂniile profesorului Mouse (LiÂmes, 2004), Developari in perspectiva. Generatia poetica a€™80 in porÂtrete critice (Cartea RomaÂneasca, 2004), Clipe fosforescente (antologie; Limes, 2007). "Dintr-o indepartata lumina Imi acopeream fata cu mainile - erau transparente imi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente pielea se facea transparenta ca un acvariu cu pesti speriati de lumina inlauntru eu insumi ma rugam acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente lumina navalea furtunoasa din lumina dintr-o indepartata lumina eu insumi fara maini fara pleoape fara inima ma acopeream cu pamant pamant pre pamant - era transparent ca poemul acoperit de cuvinte si care-i transparent nascut din primul cuvant transparent transparent." (Dumitru Chioaru) Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania
Despre autor:
