Rostul si intelesul Sfintei Liturghii

Liturghia este una dintre cele sapte Sfinte Taine care sunt savarsite de preoti in biserica lui Hristos. De ce se face Sfanta Liturghie in biserici ne lamureste marele scriitor bisericesc Nicolae Cabasila: "Savarsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor in dumnezeiescul Trup si Sange, iar ca scop, sfintirea credinciosilor care, prin acestea, dobandesc iertarea pacatelor si mostenirea imparatiei cerurilor; iar mijloacele care pregatesc si inlesnesc implinirea acelui efect si acelui scop sunt rugaciunile, citirile din Sfanta Scriptura si, in general, toate cele ce se savarsesc si se rostesc, cu Sfanta randuiala, inainte si dupa sfintirea darurilor".

Dumnezeu face parte de sfintire celor care sunt vrednici sa primeasca si sa pastreze cele sfinte. De aceea este nevoie de o anumita pregatire pentru savarsirea Sfintei Liturghii si pentru participarea la ea.

Slujba in sine a Sfintei Liturghii cuprinde rugaciunile, cantarile si binecuvantarile dinainte de sfintirea darurilor; jertfa insasi; si sfintirea pe care o capata prin ea sufletele credinciosilor vii si raposati.


DARURILE. Painea si vinul aduse de credinciosi lui Dumnezeu sunt duse de preot in locul din altar numit proscomidiar, care inchipuie Trupul lui Hristos. Este nevoie de aceste daruri si de sfintirea lor, pentru ca asa a facut Mantuitorul la Cina cea de Taina, cand a luat painea si vinul, le-a aratat Tatalui ca dar si le-a sfintit, zicandu-le ucenicilor: "Aceasta sa faceti (intru pomenirea Mea)" (Luca II, 22-24). Acest cuvant este completat si intarit de Sfantul Pavel, care zice: "Caci ori de cate ori mancati painea aceasta si beti paharul acesta, moartea Lui vestiti".

Nu toate prescurile aduse de credinciosi sunt afierosite (inchinate prin sfintire) Domnului. Preotul taie doar o bucata dintr-o prescura pe care o asaza apoi pe Sfanta Masa in altar. Motivele aducerii darurilor sunt recunostinta fata de Dumnezeu si cererea catre El.

Locul cel dintai in timpul Liturghiei il ocupa slavirea (doxologia) lui Dumnezeu, apoi multumirea si marturisirea pacatelor, iar abia la sfarsit vine cererea catre El.

Ruga "Doamne miluieste" este tradusa de Sfintii Parinti ca avand in ea o multumire si o marturisire, dar in acelasi timp ei spun ca a cere de la Dumnezeu mila inseamna a cere imparatia Lui.

Indemnul "Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam" se rosteste de mai multe ori in timpul Liturghiei. Nu oricui ii este dat sa-si incredinteze viata Domnului, ci doar acelora care se straduiesc sa o faca. Lucrul acesta cere multa virtute. De aceea este chemata in ajutor Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, impreuna cu toti Sfintii.

Exista un moment in slujba cand preotul iese in mijlocul credinciosilor cu Sfanta Evanghelie. Acest lucru semnifica iesirea in lume a lui Hristos, cand a inceput sa se faca vazut si cunoscut.


CÃ…NTÃ…RI. Cantarea "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!" are intelesul ei. "Sfinte", cantat de trei ori, este imnul Serafimilor, iar "Dumnezeule tare, fara de moarte" este un fragment dintr-un psalm al lui David. "Miluieste-ne pe noi" este adaosul bisericii care vrea sa arate legatura dintre Vechiul si Noul Testament.

Preotul indeamna in timpul Liturghiei la marturisirea credintei, si toti credinciosii rostesc Crezul. Momentul culminant este sfintirea darurilor si transformarea lor, prin lucrarea Duhului Sfant, in Trupul si in Sangele Domnului. La sfintirea darurilor preotul invoca pe Tatal, iar nu pe Fiul, pentru ca Cel ce este jertfit este Fiul, care face voia Tatalui. Dupa sfintire si impartasirea credinciosilor cu Sfintele Taine se rosteste rugaciunea domneasca "Tatal Nostru", preotul rugand pe Dumnezeu sa ne invredniceasca sa indraznim a-L numi pe El "Tata". Slujba Euharistiei se aduce si pentru cei vii, si pentru cei morti. Liturghia se incheie cu cantarea "Fie numele Domnului laudat de acum si pana-n veac!".


TalcuitorulNicoale Cabasila, autorul lucrarii "Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii", face urmatoarea interpretare: "Intreaga slujba este ca o icoana care ar infatisa un singur trup al lucrarii Mantuitorului in lume, facand sa se perinde pe dinaintea privirilor noastre toate partile ei, de la inceput pana la sfarsit, dupa randuiala si urmarea lor fireasca. Asa de pilda, antifoanele care se canta la inceputul Sfintei Liturghii, precum si cele ce se savarsesc si se rostesc mai inainte la proscomidie inchipuiesc cea dintai treapta din lucrarea mantuitoare a lui Hristos; iar cele de dupa antifoane, adica cititrile din Sfanta Scriptura si celelalte, inchipuiesc treapta urmatoare". Nascut la Tesalonic, in jurul anului 1300, si scolit la Constantinopol, Nicoale Cabasila a fost personalitate de seama a lumii bizantine din vremea sa.

a— Ritualuri si semne din popor a— Odihna in post a— Zilele de post si sarbatorile a— Maica si Pruncul in iconografie a— Asteptarea lui Mesia a— Sa dovedim ca meritam numele de bun crestin a— Puterea Maslului a— Marii sfinti postitori a— Postirea omului modern 

---

Despre autor: