Lideri UDMR se pling de trecutul cu romanii. Cind dau insa de un contraexemplu, o scalda.

Istoria relatiilor dintre romani si maghiari e indeajuns de bogata si, dupa caz, de incarcata pentru a putea modela din ea orice tip de discurs. Liberal, nationalist, popular ori populist. Putem vorbi de mortii din martie 1990 de la Tirgu-Mures sau de influentele romanesti in muzica lui Bartok; de Ip sau Trasnea sau de cuplul Nadia Comaneci-Bela Karoly; de "dictatul/tratatul de la Viena" sau de "dictatul/tratatul de la Trianon" s.a.m.d.

Problema majora insa a discursului public si istoriografic, de ambele parti, este ca, de cite ori vine vorba de un subiect constructiv, care ar reduce distanta sociala intre parti, apar imediat si retinerile, temerile, precautiile. Daca personajul pozitiv e Celalalt, problema se complica...

Exista in tot acest trecut doua momente de gratie: 1956 si 1989. Sint anii cei mai importanti ai relatiei de care aminteam. In decembrie 1989, asocierea Bucuresti-Budapesta iesise din conditia de cacofonie politica. 1956 are insa o rezonanta aparte. Niciodata opinia publica romaneasca nu a manifestat un interes mai mare pentru ce se intimpla in Ungaria si niciodata solidaritatea fata de poporul ungar nu a fost mai puternica. Rezultatul: mii de persoane retinute sau arestate, 14.000 de ani de detentie, zeci de condamnari la moarte. Cu toate acestea, reprezentarea acestei solidaritati unice s-a redus, dupa 1989, la citeva proiecte Ąde nisa" academica, laudabile, fara indoiala.

Nici istoricii romani, nici cei maghiari din Ardeal nu au avut insa vocatia sa exploateze intr-o maniera inteligenta momentul pentru a deconstrui imaginile de dusman cladite in deceniile anterioare. A trebuit sa vina insa un istoric de la Budapesta, Andrea Varga, ca sa demareze un proiect in aceasta cheie: o expozitie itineranta despre romanii si maghiarii care au luptat impotriva regimului comunist. Expozitia a trecut prin Timisoara, Arad, Oradea Cluj si Tirgu-Mures, fieful UDMR. Nici unul dintre politicienii sai locali nu a fost insa prezent. Au considerat, probabil, ca profilul interetnic al proiectului e mai greu de exploatat politic. Comportamentul liderilor UDMR este cu atit mai regretabil, cu cit Uniunea a promis ca ii va ajuta pe organizatori, dar nu a facut-o. Ei sustin ca vor apropierea de majoritate. Cind insa dau de ceva care sa grabeasca acest proces, fac ca politicienii romani.