Razvan Mazilu judeca, cu ochi ager de dansator contemporan, prestatiile televizuale de pe Prima.

De 12 ani are spectacole care umplu salile teatrelor. Dansator si coregraf profesionist, absolvent al Liceului de Coregrafie si al UATC, a impus spectacolele de teatru-dans in Romania. Premiul de Interpretare al Operei din Paris. Ordinul „Meritul Cultural" in grad de Cavaler. Premiul Special UNITER pentru Coregrafie.

Ce va trebuia ‘’Megastar’’?

Mi-a placut emisiunea ca e una curata, nu speculeaza necazurile oamenilor, isi propune un scop nobil: sa gaseasca un talent. Sigur, emisiunea e o rampa de lansare, dar dupa aceea tine de fiecare sa se mentina printre cei buni. Mie mi se pare foarte indicata prezenta mea acolo, alaturi de nume foarte importante. Pina la urma, pe cine ati fi vrut sa cheme? Un neprofesionist?

Premiile, creatia dumneavoastra va recomanda mai mult decit o simpla emisiune tv.

Am gindit putin si altfel. Dansatorii, coregrafii nu dispun intotdeauna de o expunere vizibila in mass-media si mi s-a parut o oportunitate de a le reprezenta imaginea. Am observat de exemplu pe net, pe forumuri, daca la inceput multi se intrebau cine e Mazilu, am descoperit acum multi forumisti venind la spectacolele mele, semn ca am atras astfel un anume tip de public, acela ce sta mai mult pe televizor.

Ce conteaza in viata dumneavoastra: capul sau picioarele?

Si capul, si picioarele.

Care sint mai inteligente?

Mintea, care trebuie sa fie intr-un corp sanatos si care trebuie sa fie intr-o deplina armonie cu corpul. Bine, exista si prejudecata ca dansatorii sint niste prosti care dau numai din picioare. Eu cred ca dansatorii nu sint nici inculti, dansatorul trebuie sa gindeasca mereu ceea ce face. Dansatorul este un artist cult, pentru care cultura inseamna ceva, pentru ca mai devreme sau mai tirziu lipsa acesteia se vede pe scena.

Cum se vede ca nu ati citit ‘’Don Quijote’’?

Se vede in gestul coregrafic. Te tradeaza prostia, lipsa de caracter...

Cum?

Si-n dans, si-n altele.

Poti repeta pasul de mii de ori.

Nu e de ajuns sa executi bine doar o miscare. La un moment dat corpul te lasa, imbatrineste si atunci trebuie sa fii indeajuns de inteligent ca sa continui drumul in aceasta profesie, dansul, sa stii sa-ti pui in valoare corpul, chiar la o virsta inaintata, virsta biologica ce trebuie sa corespunda unei maturitati de gindire. Asta se numeste longevitate artistica. Mai mult, cei haraziti pot deveni pedagogi.

Nu va sperie: corpul se opreste din dans la o virsta, apoi mai e mult pina la moarte?

Este un lucru asumat. Ma salveaza faptul ca eu nu fac balet clasic, acolo regulile sint stricte, acolo totul se opreste cind corpul nu mai poate raspunde cerintelor de virtuozitate. Fac dans contemporan, mult mai permisiv, iti ingaduie sa te exprimi fara constringere, cum te simti tu.