Dumnezeu nu bate cu batul!

Este cu siguranta o ironie a sortii faptul ca lui Adrian Cioroianu i se cere insistent demisia din functia de ministru de Externe nu din cauza flagrantei sale incompetente, ci fiindca a pronuntat cateva fraze neinspirate, catalogate drept rasiste. Vorbim despre acelasi Cioroianu care, anul trecut, nu a ezitat sa se acopere de penibil in cadrul unui show televizat, doar de dragul de a-si afirma fara echivoc "corectitudinea politica". Asumandu-si riscul de a fi incorect atat fata de personajul pe care alesese sa-l "apere", dar mai ales fata de regulile jocului. Chemat sa promoveze sansele maresalui Ion Antonescu in finala concursului "Mari romani", Cioroianu s-a comportat ca un procuror, nu ca un avocat. Celor care au indraznit sa-i critice bizara prestatie, le-a reprosat tendinte antisemite, ori nostalgii totalitare. Lipirea unor etichete infamante tinea loc de argumente.
Acum, Adrian Cioroianu simte pe pielea lui cum este sa te trezesti cu un asemenea abtibild nemeritat. N-a avut de lucru si a declarat ca, daca ar putea, i-ar trimite in Sahara pe infractorii care se fac vinovati de fapte extrem de grave, cum ar fi violatorii si pedofilii. Sa-si ispaseasca sentintele prin munca silnica, nu in celule cu televizor. Ministrul de Externe nu a pomenit nimic de tigani sau de vreo alta minoritate etnica. Declaratia sa nu era rasista. Doar tampita. Nu se nascuse din vreo nostalgie a "solutiei finale", ci din oportunism.
Aflat in mare criza de popularitate, Cioroianu a incercat sa speculeze valul de revolta provocat de evenimentele recente din Italia. A crezut ca poate marca niste puncte, pozand in justitiar intransigent. Electoratul reactioneaza de obicei pozitiv ori de cate ori cineva cere pedepse mai grele pentru criminali. Mai ales intr-un asemenea context tensionat. Cu siguranta, Cioroianu nu s-a gandit nici o clipa ca declaratia sa va fi interpretata altfel. Ca va fi sucita pe toate partile, scoasa din context, distorsionata. Ar fi trebuit sa o faca, daca ar fi avut macar vagi aptitudini diplomatice. In mod evident, nu le are.
Acum, ministrul roman de Externe a ajuns pe lista neagra a Centrului "Simon Wiesenthal". Influenta organizatie evreiasca i-a cerut premierului Tariceanu sa "condamne public declaratiile lui Cioroianu, sa il demita din Guvern si sa ceara scuze comunitatii rome din Europa". Sunt curioasa ce sanctiuni a propus Centrul Wiesenthal pentru politicienii italieni care s-au remarcat in ultimele saptamani prin discursuri infinit mai grave - cu consecinte imediate si nefaste pentru minoritarii din Peninsula.
Oricat de tentata as fi sa zic ca Cioroianu isi merita soarta, nu pot sa nu remarc absurditatea acuzatiilor de rasism (ar fi si hilar, cu un nume ca al lui). In realitate, el se face vinovat doar de impersonarea frauduloasa a unui ministru de Externe.
Este interesant ca cei mai indignati de stupida declaratie a lui Adrian Cioroianu sunt oameni cu care, pana nu demult, acesta parea sa aiba foarte multe afinitati. Pe care ii considera, daca nu prieteni, cel putin spiritualiceste apropiati. Oameni care, in mod cert, il cunosc suficient ca sa nu-l poata suspecta in mod real de inclinatii naziste. Dar, tocmai pentru ca, in fond, se aseamana atat de bine, acestia s-au repliat brusc in clipa in care publicistul neobosit de la "Dilema veche" a devenit ministru liberal. Vechile simpatii nu-l mai pot feri de tratamentul cu laturi pe care si el l-a aplicat, candva, altora. Pentru "elitele" noastre intelectuale, oportunismul este mai puternic decat prietenia si mai important decat adevarul. Dreptate mai face, insa, din cand in cand, Dumnezeu...

---

Despre autor: