Parca e un blestem: am ajuns sa nu traim o zi fara o stire despre X roman supus violentei in Italia. Ieri, alt roman a fost agresat. Cati vor mai fi? Violentele impotriva romanilor continua, dupa ce o femeie a fost batuta cu salbaticie si omorata, iar un barbat a fost impuscat in piept. Atacurile xenofobe par a contura, la italieni, o manie inchizitorie in a carei degenerare nu credeam. Nu aveam nici un motiv. Pana acum. In cetatea Romei pare sa se fi lansat indemnul desprins din Divina Comedie: „Lasati orice speranta, voi care intrati!“ Sa fie aceasta o fata a Infernului?

Deocamdata, romanii, deci si rromii - caci si ei sunt cetateni ai Romaniei -, traiesc sentimente asemanatoare excomunicatilor de pe vremea Inchizitiei. In mod surprinzator, lasand deoparte bruma de diplomatie pe care sa zicem ca o are, ministrul Cioroianu a vorbit cand trebuia sa taca. Toata lumea stie ca-n capul lui exista totusi o idee a marilor deportari de cetateni certati cu legea, pentru ca altfel n-ar fi scos-o pe gura. A fost o greseala majora peste care, tinand cont de rangul si gulerul alb al ministrului de externe, nu se poate trece. Romanii , buni, rai, blonzi, bruneti, cum or fi ei, muncitori sau nomazi nevrednici, s-au trezit ca Italia le e ostila peste noapte din cauza unei faradelegi savarsite la Roma, care a umplut paharul rabdarii. Tot peste noapte, romanii s-au trezit cu un ministru de externe care vrea sa afuriseasca cetatenii certati cu legea europeana in batalioane disciplinare, pusi la muncile cele mai dure.