Cine este de vina pentru insecuritatea italienilor?

Ideea europeana este una dintre victimile unui asemenea fenomen; fie ca este vorba despre incurajarea relelor instincte ale nationalismului exclusivist care submineaza unitatea politca a UE fie despre promovarea unor cheltuieli populiste care ii arunca in aer coeziunea economica.
Acest tip de logica sta si in spatele evenimentelor recente din Italia carora le-au cazut prada nu atat romanii cat valorile europene. Atunci cand se simt in nesiguranta oamenii tind sa isi gaseasca refugiu in cadrul unor comunitati familiare. Asemanarea cu ceilalti le da iluzia protectiei. Ei cred ca daca o institutie impersonala este incapabila sa ii apere, semenii lor vor fi si dispusi si capabili sa o faca. Desigur, nimic rational nu indreptateste la o atare concluzie. Daca, insa, raspunsul rational la o problema data nu ne convine, irationalul ne convinge.
Italienii nu sunt in insecuritate din cauza romanilor imigranti. Dimpotriva, cu marja inevitabila de uscaturi, rezidentii romani (ca si ceilalti straini din Italia) contribuie la bunastarea societatii italiene. Ei indeplinesc munci pentru care italienii nu mai au apetit, maresc produsul intern brut al Italiei si ii acceleareaza cresterea economica. Aceia pe care angajatorii nu ii tin sa lucreze la negru aduc si venituri directe la bugetul statului italian. Ceilalti, ridica profitabilitatea intreprinderilor italiene si totodata sustin economia italiana prin cresterea cererii de marfuri si servicii italiene.
Italienii se simt in nesiguranta pentru ca statul italian nu functioneaza. Respectiv pentru ca autoritatile italiene, din cauza coruptiei sau incompetentei, nu reusesc sa previna sau sa eradicheze fenomenul infractional. Nu conteaza daca cersetorii, hotii, violatorii, traficantii, prostituatele, criminalii sunt italieni, romani sau de alte etnii. Atata timp cat traiesc si opereaza in Italia ei trebuie prinsi, judecati si condamnati de autoritatile italiene. Intrucat nu se intampla asa, cetatenii italieni si-au pierdut increderea in stat. In loc, insa, sa ceara elitei politice a recunoaste adevarul, ei se refugiaza in spatele zidului national si imping guvernul sa minta pretinzand ca nu el este problema ci cetatenii europeni de alte nationalitati decat cea italiana. Aceasta chiar daca expulzarea celor din urma nu ar mari siguranta ci, dimpotriva, ar mari nesiguranta prin reducerea numarului de brate si de creere producatoare de bunastare in si pentru Italia.
"Guvernul risca sa cada din cauza fragilitatii lui structurale si in acest caz se va ajunge la alegeri care pot fi castigate de fortele de dreapta!". Este scuza ce poate fi auzita in legatura cu derapajele rasiste ale democratiei italiene. Pentru a evita alegerile sau pierderea lor democratii trec la formule nedemocrate iar poporul le primeste desi nu se poate sa nu inteleaga ca este vorba despre minciuni periculoase.
Italienii - lideri si popor - nu sunt rasisti. Ei pot crede, insa, cateodata ca se pot juca cu demagogia xenofoba spre a scapa de nevroza creata de slabiciunile guvernarii democrate. Este o iluzie periculoasa si o manevra totdeauna scump platita. Poporul trebuie sa isi aminteasca ca strainii nu sunt de vina pentru slabiciunea guvernului lor. Iar liderii politici sa nu uite ca este mai buna o opozitie in onoare decat o guvernare in rusine.

---

Despre autor: