Dupa gratierea obtinuta de Mos Ion Hurduc dela M.S. Regele Carol I, nu s' au mai auzit de isprivi de haiducie din partea lui.
- "Iti las, Ioane, in paza nevasta si copilul. Este tot ce am! Baga bine de seama sa nu ma nenorocesti!
- "Pleaca sanatos, Coane Lupule, si fi fara grija! Grija duduii, a conasului si a tuturor dela curte este a mea. Iar daca fereasca-l Dumnezeu, s' o intampla sa te opreasca vre-un gainar din aceia prin padure sa-i spui ca esti stapanul meu si ca va avea de judecata cu mine pentru orice ti se va intampla." Tatei nu i s' a intamplat nimic, calatorind cu trasura cu patru cai prin codrul Epurenilor, plin de calarasi si de militieni. Ciudat este insa ca la vr' o doua zile dupa sosirea lui Mos Ion Hurduc la conacul nostru, talharii din padurea Ciomaga au disparut, plecand in tinutul Bacaului, unde mai tarziu au fost prinsi. Ceea ce nu putura savarsi autoritatile vigilente, cu plutoanele lor de calarasi si poterele numeroase, izbutise simplu autoritatea numelui lui Ion Hurduc, a acestui om carunt, firav si uscativ, care pasea usor, cu o pusca de vanatoare in mana sau pe spate. Fusese un hot vestit, condamnat la munca silnica pe viata, ce borfas sau talhar chiar ar fi indraznit sa se impotriveasca poruncilor lui Mos Ion! Dupa vr' o cinci ani, dupa ce i-a murit "baba" a venit sa se stabileasca definitiv la curtile tatei din Dealu-Mare. A murit prin 1919. Cand l-am ingropat, i-am pus pusca in cosciug, caci ce valoare ar mai fi avut biata pusca cu doua tevi fara Mos Ion Hurduc?
ZIUA, 13 noiembrie 1939