"Nu se poate merge mai departe asa, tovarasi!"
Cum a privit conducerea partidului revolta de la Brasov, aflam din documentele intocmite in acea vreme in sedintele, considerate pe-atunci mari secrete de stat, prezidate de Ceausescu. Aduse acum la cunostinta cititorilor - in premiera si exclusivitate de Jurnalul National.


Ce stia Ceausescu despre viata oamenilor din tara? Cerea sa fie mintit, se prefacea a crede ca "intregul popor" ii multumeste pentru clarviziunea cu care vegheaza la "bunastarea" sa, ori discuta duplicitar realitatile tarii - sincer si deschis cu "acolitii" si in lozinci cu "masele"? Cum s-a ajuns la starea de lucruri impinsa in extrema "razboiului cu teroristii" din 1989, al carei gong bubuise, fara efect pentru milioanele de romani, cu doi mai inainte la Brasov?


ULTIMUL BASTION AL "LAGÃ…RULUI". Cine-a trait, adult, acele vremuri isi aminteste ca in Romania era frig, intuneric si foame. Cand ultimul "tar rosu al Kremlinului" declarase public cautarea unor cai pentru revitalizarea sistemului, olteanul din Scornicesti se sumetise mandru ca el aplicase deja "noile mecanisme economico-financiare" romanilor de sub talpa lui.


Intr-adevar, Ceausescu atinsese performante unice in lagarul socialist. Veteranul ordinului revolutionarilor de profesie europeni - ce sarise din inchisoare direct in Olimpul puterii, fara a mai putea fi coborat pana la moarte de-acolo! - combinase obligatiile cetatenilor de dupa razboi cu practicile "dictaturii proletare". Reusise, dupa observatiile lui Dumitru Popescu (rectorul Academiei "Stefan Gheorghiu" in acea vreme), sa anuleze insasi axioma fundamentala a marxismului, conform careia existenta materiala determina constiinta spirituala. Dupa Ceausescu, "constiinta socialista" trebuia sa genereze ori sa inlocuiasca hrana, caldura, lumina ori banii. De "dezvoltarea" ei se ocupau "aparatul de partid" (din inaltimea conducatorilor si pana in haul multimii celor patru milioane de membri), institutiile si organizatiile unde erau toti inregimentati (incepand cu "soimii patriei", de la patru ani, si sfarsind cu ODUS-ul, din evidentele caruia
ne-ar fi scos certificatul de deces). Mitingurile si festivitatile se tineau lant, pancartele si scandarile violentand simturile oamenilor ce blestemau viata prea lunga a cuplului Ceausescu. Caci nu intamplator, intr-o asemenea "luminoasa zi" de alegeri locale (o duminica "sarbatorita prin munca"), se razvratisera brasovenii!


"INTÃ…MPLÃ…RILE DE LA BRASOV". In documentele elaborate de nucleul de decizie al partidului - dezmembrate (cu rostul pierderilor si incalcelii) pe ruta anevoioasa dintre Arhiva Cancelariei CC ce le elaborase, Armata ce le luase "sub ocrotire" si, in sfarsit (dupa aproape 20 de ani!), ajunse acolo unde le este locul, la Arhivele Nationale - , e greu sa te orientezi acum. Neinventariate si neprelucrate inca, bunavointa arhivarilor te-aduce in situatia (as zice, fericita, deja) de-a cauta acul in carul cu fan. Caci masinile de prefabricat realitatea ale sectiilor partidului produceau zilnic sute de pagini de tiparituri: dosare voluminoase cu planuri care randuiau productia de suruburi, azotat de amoniu sau vaccinurile TBC din fiecare parte a tarii si alte dosare-oglinda cu "realizarea" lor; planuri de masuri politice, organizatorice si culturale si raportarile lor; stenograme ale sedintelor de inalt nivel (finalizate a doua zi dupa intrunire!) unde "vocea" lui Nicolae Ceausescu si ecoul sotiei sale strapung din spatiul inghetat al piscurilor puterii. Din asemenea inscrisuri apare insa revelatia "robotului" uzat in vizite de lucru si discursuri pe doua directii: critica activistilor de partid - in sedintele inchise din Comitetului Politic Executiv (CPEx) si promisiunile de progres din spatiul public.


Perioada 15 noiembrie-30 decembrie 1987, cand ne inchipuiam ca Nicolae Ceausescu traia cosmarul "framantarilor" asupra cauzelor care-i facuse pe muncitorii brasoveni sa protesteze impotriva sa si a "partidului muncitorilor", e plina de... evenimente. Printre ele, protestul din 15 noiembrie, numit eufemistic "intamplarile de la Brasov", nu face obiectul unor decizii anume. Desi mai grav decat greva de la Lupeni din 1977 - sub raportul contextului international si al realitatilor din tara - , Ceausescu (asa cum ni se dezvaluie din inscrisurile arhivei partidului) pare a fi aproape netulburat de potentialul momentului. In 1987, ca om, conducatorul partidului pare a se fi extras definitiv dintre ceilalti semeni umani ai lui.


"ASA NU SE MAI POATE!". Nu stim pana unde ajunsese el cu cunoasterea istoriei, insa daca ar fi invatat despre monarhii medievali s-ar fi regasit in formula puterii lui Ludovic - Regele Soare. Caci "partidul sunt eu" - afirma Ceausescu in subtextul fiecareia dintre adresarile sale. Dupa survoluri periodice ale patriei, cu pauze de inspectie numite "vizite de lucru", Ceausescu isi aduna cel putin o data pe saptamana "curtea" (membrii CPEx) cu "invitati" dintre "baronii" ce dirijeaza "sectoarele" in discutie. Mai interesanta sub aspectul "temei Brasovului" este sedinta din 20 noiembrie, tinuta in prelungirea unei matinale intalniri a CPEx-ului, cu participarea tuturor primilor-secretari de judet. Cum "democratia socialista" insemna si dublarea fiecarei inalte functii de partid cu complementul ei din ierarhia statala, primii secretari erau si managerii socio-economici ai "mosiei" judetului.


Dupa cum reiese din stenograma, pe Ceausescu nu-l multumeste nimic. Nici industria, nici agricultura, nici disciplina de partid, nici stilul de munca. Nu-si fac datoria, zice el, nici macar secretarii CC, adica oamenii de al doilea rang, dupa el. ("Eu nu sunt multumit de felul cum secretarii Comitetului Central s-au prezentat azi, se plange el. Nu sunt multumit!"). "Asa nu se mai poate" si "Nu se poate merge mai departe asa" - sunt rabufnirile necunoscute "maselor" din opinteala sa bolovanoasa printre clisee verbale. "Voi sunteti si presedinti ai consiliilor populare, ii ia la rost Ceausescu pe secretarii judeteni. Nu se poate asa ceva!... Dar, tovarasi, eu consider ca raspunderea de partid trebuie sa fie superioara, dar in calitate de presedinti ai consiliilor populare raspundeti in fata legii prin incalcarea prevederilor legii". Ce vrea de la ei? "Spirit de partid"! Imperios si ... vag, "spiritul" e "legat de ordine si disciplina in agricultura, in realizarea planului pe acest an, in schimbarea intregului stil de munca". Se apropie bilantul anual, conferinta nationala a partidului, sesiunea Marii Adunari Nationale, nasterea celui de-al 23-lea milion cetatean al Romaniei, sarbatoarea pomului de iarna si revelionului (cu planuri de masuri pentru "dezvoltarea constiintei socialiste!")... s.a.m.d.


SI SECRETARII CC, SI BOVINELE. Ca si cum lumea reala, pe bucati ori in intregul ei, s-ar invarti sau opri dupa dorintele si vointa sa, Ceausescu da indicatii si cere socoteala: la "Cantarea Romaniei", greutatea porcilor ori pentru "taglele de 80 pentru relaminare". Lucrurile se amesteca, se ordoneaza ori invalmasesc, dupa cum ii trec lui prin minte. Daca s-a incheiat contractul de plan, vaca trebuie sa dea la muls litrii de lapte trecuti pe hartie care, numaidecat, sa intre-n cisterna de la oras. "La 20 noiembrie, practic, animalele pot paste in camp asa cum se intampla si in alte tari", dicteaza Ceausescu insasi naturii. Si-atunci, de neimplinirile planului, vinovata ramane a fi... disciplina de partid la colectare.


Dupa ce se satura astfel de vorbit, Ceausescu da si "cuvantul". In lectura de-acum, urmeaza o drama de comic involuntar. Demnitarii se bulucesc "la cuvant" ca un excentric grup de bolnavi dependenti de putere. Ca picaturile de apa semanand intre ele, discursurile lor contin o introducere autocritica, unde isi toarna cenusa in cap (din cauza ca... n-au facut "totul"!). Dupa autoflagere, pe post de rugaciuni, urmeaza "angajamentele" ("asa cum dumneavoastra ne-ati indicat... subliniat... invatat...etc").


DRAMÃ… LA VÃ…NÃ…TOARE. Din tot ce se petrecuse la Brasov, pe Ceausescu pare ca-l suparase mai tare "informarea partidului"(abia seara, la 11, i se comunicase despre protestul ce incepuse dimineata).

Dupa documente, bomboana pe coliva anului 1987 o asezase insa "judeteana din Dolj". Dupa stresul exorcizarii sedintei din 20 noiembrie, mai-marii judetului si instructorul CC organizasera, fara stirea si aprobarea lui Ceausescu, o vanatoare unde fusese impuscat, din greseala, secretarul cu organizatoricul. Mortul e scos din functii, pe-aceeasi lista cu "indisciplinatii" iar Ceausescu interzice si consumul de alcool in locatiile "gospodariilor de partid" si in "locurile de munca" ale cetatenilor tarii. O "intamplare" cu efecte mai insemnate pentru popor decat greva muncitorilor brasoveni.

Dupa cum deja ni se-arata, din miezul documentelor de partid, belea pe capul istoricilor de "contemporana" va fi personajul Ceausescu si deciziile epocii sale!
"Huliganii"Nici un mijloc media din Romania si nici un discurs oficial n-au facut atunci mentiuni la revolta de la Brasov si soarta celor razvratiti. In cercurile inchise ale puterii, Ceausescu s-a referit de mai multe ori la muncitorii revoltati, numindu-i "huligani" (cuvant de cariera in istoria noastra recenta!). Dupa afirmatiile sale, cauzele "intamplarilor de la Brasov" ar fi fost urmatoarele:

1. Activitatea de partid. "Inclusiv ce s-a intamplat la «Steagul Rosu» la autocamioane demonstreaza o lipsa inadmisibila a activitatii de partid. Unde a fost organizatia de partid care numara cateva mii de oameni? (...) Unde au fost acesti 8.000 de oameni, unde au fost ceilalti. Cum a fost posibil ca organizatia de partid sa stea asa. Ce fel de spirit de partid, ce fel de comunisti sunt acolo?" (20 noiembrie 1987)

2. "Acoperiri" si provocari: "Aceasta inseamna ca am lucrat prost si pe linie de partid si pe linia organelor noastre de securitate, si pe linia Consiliului de Ministri, a ministerului respectiv si a consiliului respectiv de ramura pentru ca, in mod normal, daca se lucra cum trebuie, nu puteau si nu trebuiau sa apara aceste fenomene (...) si aceasta, in fond, inseamna o provocare - ca nu se poate discuta altfel (...), rezultatul tolerarii si acoperirii unor stari negative" ( 4 decembrie 1987)

3. Alcoolismul: "Si cine vine beat, dat afara din intreprindere, ca acesta strica productia, introduce dezordinea! Chiar ce s-a intamplat la Brasov, pe langa multe alte lucruri sunt si datorita influentei bauturilor, multi au venit beti si au introdus si bauturi in intreprindere" (11 decembrie 1987).
Unanimitate - de sus pana josDupa evenimentele de la Brasov, toate sectoarele partidului s-au pus in miscare pentru "masuri". In 26 noiembrie, Emil Bobu, secretarul CC cu organizatoricul ii inainteaza lui Nicolae Ceausescu, cu ceremonioasele formule consacrate, raportul asupra plenarei cu activul de partid de la intreprinderea de Autocamioane Brasov tinuta cu o zi in urma. Intelegem din respectivul raport ca sedinta figura in graficul actiunile girate de "colectivul de activisti ai CC" trimisi in misiunea "muncii politico-ideologice in cadrul organizatiilor de partid si in randul oamenilor muncii in vederea redresarii intregii activitati economico-sociale, dupa evenimentul grav care a avut loc in aceasta unitate".

"S-a evidentiat faptul - «transmite» de la fata locului Ion Catrinescu (adjunctul lui Bobu) - , ca toti oamenii muncii sunt indignati de faptele savarsite de grupul de huligani si au cerut ca acestia sa primeasca pedepse exemplare si sa se aprobe judecarea lor in uzina in fata colectivului de oameni ai muncii pentru actele de vandalism care au adus prin aceasta o pata uzinei si daune partidului si tarii". Lecturi precum "Tabelul nominal cu participantii la Plenara Comitetului de partid cu activul de la intreprinderea de Autocamioane Brasov care au luat cuvantul si au cerut sa se aprobe judecarea celor care au savarsit acte huliganice in fata colectivului de oameni ai muncii" pot lasa impresia ca vorbitorii isi expuneau propriile opinii. Cei 14 care luasera cuvantul (Simion Pop, Ioan Leancu, Constantin Turcin, Maura Popescu, Nicolae Barlescu, Ignat Gaspar, Valentin Dragoi, Alexe Lungu, Vasile Minoiu, Costica Ojoc, Mariana Popovici, Dumitru Calin, Gheorghe Marin si Mihai Baltag), detineau, fara exceptie, functii politice sau administrative. In ansamblu, reprezinta un grup care se vrea a fi prin reprezentativitatea sectiilor, a raportului muncitori-intelectuali si a prezentelor feminine o miniatura a "tuturor oamenilor muncii". Desemnati dupa asemenea criterii, cum nimic nu era creatie sau intamplare in "organizarea" unei sedinte, li se inmanasera, dupa tipic, cuvantarile scrise. Iar ei, in consens cu acceptul participantilor spectatori, isi jucasera rolul. Astfel ca din CPEx si pana la "munca de jos", unanimitatea fusese deplina!
Gura pacatosului...A fost de ajuns ca Nicolae Ceausescu sa spuna doua-trei fraze critice despre Festivalul National "Cantarea Romaniei", (prea multe hore, zisese Ceausescu si prea putina educatie politico-ideologica in actiunile lui), ca ideea a fost prinsa din zbor de Vasile Bulucea, pe-atunci, prim-secretar de Gorj. "Nu stiu, tovarase secretar general, marturiseste acesta, daca mai exista vreun judet care sa aiba atatea sarbatori, cum este judetul Gorj, renumit ca "vatra folclorica" (...). Va dau numai un singur exemplu: exista in conceptia unora de a se organiza - si asa a fost - balci la Polovragi care trebuie sa dureze nici mai mult, nici mai putin decat 10 zile. Vin acolo toti bisnitarii din tara, fel de fel de oameni necinstiti, si sub obladuirea noastra, fac ce vor. Va spun sincer, tovarase secretar general, ca sunt fel de fel de hramuri si balciuri".
Cititi si:a€¢ Brasov a€™87 - Au strigat primii: "Jos Ceausescu!"
a€¢ Expulzatii