Relatia dintre stat si firmele private este mediata invariabil de prietenia interesata a politicianului cu cel care i-a dat bani sa cistige alegerile.

Tendinta de „normalitate" care incepuse sa ne cuprinda, cum ca economia nu mai tine cont de politica, e buna de pomenit doar atunci cind discutam despre cifre la nivel macro. Pentru ca la nivelul firmei locale, care face bani in urma contractelor cu statul, lucrurile nu stau deloc asa. Exemplele nu lipsesc. Compania de Autostrazi care raspunde la ordinele liberalului Orban s-a trezit sa impuna, din 2008, folosirea exclusiva a bitumului polimerizat la constructia si reparatia de drumuri. S-a trezit la citeva luni dupa ce Dinu Patriciu daduse drumul la instalatia sa de bitum de la Vega, de altfel singura din tara. Aceeasi Companie de Autostrazi le-a luat piinea de la gura prietenilor drumari ai lui Basescu, impunind pentru autostrada Comarnic-Brasov niste conditii de participare la licitatie pe care drumarii de la Golden Blitz nu le-ar indeplini nici daca ar asfalta toate potecile din muntii patriei. Ne aducem aminte cum aceiasi drumari au primit, pe usa din dos, contractul de construire a autostrazii Moara Vlasiei-Ploiesti, e adevarat, pe vremea cind Ministerul Transporturilor era condus de pedisti. Ceea ce vreau sa spun e ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult fata de perioada trista a guvernarii PSD. Prietenii trebuie serviti, pentru ca fara ei, sau mai bine zis fara banii lor, masinaria politica se gripeaza. Intentiile sint onorabile, ca principiu: asfaltul cu polimeri e mai bun decit cel folosit acum, iar o autostrada prin munte facuta ca la carte ar fi preferabil sa fie construita de niste nume grele in domeniu. Problema este ca acest gen de „prietenii" intre afaceristi si oameni politici, intilnite prin multe locuri in lumea civilizata, se manifesta la noi in altfel de tipare si, cel mai important, este constant negat. Patriciu a sarit ca ars, dind vina pe mafia drumarilor de la Golden Blitz, in loc sa se abtina de la acuze cu iz politic si sa savureze momentul pentru ca, sa recunoastem, a facut o afacere buna. Si legala. Drumarii lui Basescu sint mai putin volubili, pentru ca, daca deschid gura prea tare, nu li se mai deschide buzunarul statului pentru noi contracte. Acest gen de prietenii nu se va termina probabil niciodata, pentru ca este clar ca daca un afacerist isi pune banii la bataie pentru sustinerea unui politician trebuie sa-si primeasca banii inapoi, fie cu un profit rezonabil, fie inzecit sau insutit. Este celebrul „sistem ticalosit", care a functionat, functioneaza si va functiona tot timpul cit vor exista alegeri libere. El trebuie doar asumat si redus la o scara cit mai mica posibil.