Orice bun crestin tine acest post pentru ca doreste sa se pregateasca asa cum se cuvine pentru sarbatoarea Craciunului.

Romano-catolicii intra in Postul Craciunului sau in Advent in prima duminica din luna decembrie si se incheie in ziua de Craciun. Parintele Iosif Dumea, vicar parohial la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Braila, ne vorbeste despre aceasta perioada.

Jurnalul National: Ce inseamna postul pentru romano-catolici?Pr. Iosif Dumea: Postul, pentru crestinii romano-catolici, face referinta la perioada de pregatire, atat trupeasca, cat mai ales sufleteasca, pentru marile sarbatori. In Biserica Romano-Catolica sunt doua astfel de sarbatori, precedate de o perioada intensa de post, si anume: Craciunul si Pastele. Aceste doua posturi, timp de pregatire pentru cele doua sarbatori, au in centrul atentiei persoana lui Isus Cristos, si au fiecare un tonus diferit. Postul Craciunului sau Adventul este marcat de bucurie si speranta, deoarece se asteapta venirea lui Mesia, venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant in trup. In schimb, Postul Pastelui sau Postul Mare este un timp marcat de sobrietate, planset si tristete, caci in acest timp se retraieste intreg misterul Pascal: Patima si Moartea lui Cristos; timp care se completeaza apoi cu Invierea, eveniment care incununeaza tristetea si sobrietatea postului cu bucuria prezentei lui Cristos inviat cu trupul sau glorificat printre noi, si totodata cu speranta in invierea noastra asemenea lui Cristos.


Cand incepe Postul Craciunului si cat dureaza?Postul Craciunului incepe in prima Duminica din luna decembrie, care anul acesta cade in ziua de doi a lunii, si se incheie in ziua de Craciun. Acest timp de post dureaza aproximativ patru saptamani si cuprinde patru duminici. E bine ca si in acest nou an liturgic sa incercam sa traim Adventul si Craciunul nostru. Doua timpuri liturgice care trebuie sa marcheze ritmul vietii noastre religioase de-a lungul intregului an care incepe o data cu Adventul, moment in care initiem un nou an al credintei, un nou drum al Misterului Credintei: Cristos Inviat.


Cum trebuie sa ne comportam in aceasta perioada?Trebuie sa traim acest timp: unindu-ne trairii de credinta a poporului lui Israel, Poporul lui Dumnezeu, care de-a lungul intregului Vechi Testament a stiut sa traiasca si sa calatoreasca cu marea lui speranta: venirea lui Mesia. Nu putem face aceasta fara sa ne apropiem de mesajul profetilor pentru a-l savura si pentru a-l medita, caci ei au stiut sa mentina ferma credinta lor si a poporului in mijlocul marilor dificultati ale acelei epoci. Unindu-ne atator oameni care in cel nascut la Betleem au stiut sa-l recunoasca pe Mesia, cel asteptat. Si actualizand faptul ca acel nou-nascut este prezent in fiecare fiinta umana, in fiecare zambet si in fiecare durere.


Si cum implinim aceasta misiune?Adventul este un timp propice pentru a analiza si pentru a potenta fidelitatea noastra fata de Dumnezeul nostru care este fidel intalnirii sale stabilite cu noi, oamenii. El vine din iubire, de aceea si noi trebuie sa-l asteptam cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem in timpul Adventului este: sa traim Adventul; sa dorim si sa strigam: "Vino, Doamne Isuse, si ramai cu noi!"; sa facem un loc in viata noastra pentru ca sa nu se repete acel: "La ai sai a venit, iar ai sai nu l-au primit!". Adventul este o noua ocazie de a da o motivatie sperantei noastre, caci acest timp este un timp al sperantei; si daca suntem oameni ai sperantei, trebuie sa se simta acest lucru. Speranta nu numai ca se crede, dar se si traieste. Viata noastra trebuie sa fie luminata de stralucirea acestei virtuti, caci numai astfel vom putea sa-i "contaminam" si pe ceilalti cu speranta noastra. Nu este suficient sa prezentam celorlalti doar motivatii intelectuale, ci trebuie sa prezentam si motivatii existentiale si concrete.


Dati cateva exemple.Daca suntem oameni ai sperantei: vom trai cu bucurie, pentru ca suntem salvati; vom trai cu incredere, deoarece suntem pe maini bune; vom invinge fricile, pentru ca nu suntem singuri; nu vom aduna bogatii, caci sunt relative; nu vom semana suparari, deoarece Dumnezeu este dreptatea noastra; nu ne vom atasa acestei vieti pamantesti, pentru ca aceasta nu este un bine absolut; vom trai prezentul, dar asteptand; vom semana in fiecare zi, chiar daca recolta intarzie sa apara; vom anticipa viitorul, cu rugaciune si munca; vom proclama ca nimic si nimeni nu va putea sa ne fure aceasta speranta, nici macar moartea, pentru ca Dumnezeu este ultimul scop al nostru, este cel mai puternic, si El ne asteapta.


Dar ce este Adventul pana la urma?Timpul Adventului este un timp de aducere-aminte, un astazi si o virtute care ne invaluie. O aducere-aminte, caci privind radacinile noastre vom afla in ele originea credintei noastre; un astazi, deoarece, plecand de la credinta, trebuie sa stim sa-l asteptam si sa-l primim pe cel care se naste si care este prezent in fiecare frate al nostru si a carui nastere se actualizeaza in fiecare an; o virtute pe care trebuie sa o practicam in aceste zile: speranta; virtute ce trebuie sa ne cuprinda in totalitate. Putem pierde multe lucruri din cauza atator probleme si dificultati ale vietii, dar a pierde speranta inseamna sa-i inchizi portile unui Dumnezeu care se face nou in fiecare zi, care s-a revelat in istorie, care doreste sa se "cuibareasca" in inima fiecarui om, care calatoreste cu ei, desi acestia nu stiu ca El este prezent in drumul lor si in istoria lor.


Este aspru acest post?Referitor la asprimea acestui post al Craciunului pot spune ca nu este atat de exigent incat credinciosii sa nu-l poata respecta, ci, dimpotriva, este un post in care asprimea cade mai mult pe viata sufleteasca a fiecarui credincios, ajutat fiind si de o renuntare si abstinenta referitoare la trup. In acest sens, zilele de vineri sunt zile speciale de post, zile in care se renunta la consumul preparatelor din carne si se mananca o data pe zi pana la saturare, iar cine doreste sa multiplice aceste zile mai intense de post o poate face.


Ce se intampla in aceasta perioada in Biserici? Programul liturgic in general este acelasi ca in timpul anului, insa stabilirea lui depinde de fiecare parohie in parte. Se accentueaza pregatirea spirituala a credinciosilor prin predicarea zilnica a Cuvantului lui Dumnezeu, prin participarea la sacramente, mai ales Spovada si Sfanta Euharistie.


Exista rugaciuni speciale?Toate rugaciunile care se fac in acest timp sunt specifice acestei perioade (o astfel de rugaciune este "Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfant! Gandeste-te, Doamne, la mahnirea poporului tau; si da-ni-l pe Cel fagaduit. Da-ni-l pe Mielul stapanitor al pamantului, indreapta-l spre lacasul noroadelor tale, ca sa ridice lanturile robiei noastre. Fii mangaiat, fii mangaiat, poporul meu, caci e aproape mantuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborat si tristetea a patruns inima ta? Eu te voi mantui, fii fara teama, caci eu sunt Domnul Dumnezeul Tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau!"); iar printre distinctivele timpului se numara coroana de advent, facuta din frunze de brad cu patru lumanari, simbol al celor patru duminici ale postului, si apoi este culoarea liturgica: mov. Orice bun crestin tine acest post pentru ca doreste sa se pregateasca cum se cuvine si asa cum biserica propune, pentru sarbatoarea Craciunului.


Puteti concluziona in cateva randuri??In acest timp pe care il incepem, trebuie sa traim invaluiti de vigilenta pentru a putea sa revizuim primirea acestui Dumnezeu care se naste prin credinta; trebuie sa acceptam invitatia de a trai in veghe continua si de a analiza viata noastra cu referire la Evanghelia care ni se propune in acest timp, si astfel sa pregatim sosirea Domnului in viata noastra.
a— Ritualuri si semne din popor a— Odihna in post a— Rostul si intelesul Sfintei Liturghii a— Zilele de post si sarbatorile a— Maica si Pruncul in iconografie a— Sa dovedim ca meritam numele de bun crestin a— Puterea Maslului a— Marii sfinti postitori a— Postirea omului modern