CIORNE
Dimineata pacloasa de luni, cu strazi facute vraiste, soferi ametiti si nervosi, umezeala in aer si-n oase. Bucurestii par o tutungerie sparta nu de hoti, ci de indivizi beti, in conflict cu ei insisi, dependenti de nicotina haosului. Un sofer care intra pe contrasens imi agata oglinda din dreapta a masinii si ma injura pe geam. Radioul imi spune ca in mai putin de doua zile politia italiana a recoltat doua cadavre de romani: o femeie, relativ tanara, gasita cu capul crapat de o ranga si adapostul in care traia incendiat si un barbat de 31 de ani, impuscat in sudul peninsular, acolo unde mafia isi face veacul. Presa si politica italiana au receptat asasinarea celor doi imigranti cu o emotie identica celei de la strivirea cu talpa a doi gandaci de bucatarie. Cum de am cazut atat? Cum se face ca am ajuns aici?


Am citit zilele acestea niste pagini despre lumea de bazalt si acuarela a Bucurestilor de altadata, despre o alta Romanie pe care eu n-am apucat-o. Istoria noastra, ravasita ieri de tancurile sovietice, n-a mai avut ragaz sa-si limpezeasca apele, ca un lac adanc, cu prea multe maluri scoase la suprafata. Statalitatea noastra, cu heraldica ei princiara, nutrindu-si legitimitatea prin inrudiri care plecau de la Regina Victoria a Angliei pana la tarii rusi, se vede azi desacralizata si carata in borhotul carciumii. Sunt 140 de ani de cand Carol I a pus temeliile Casei Regale a Romaniei. Azi, Sala Tronului de la Cotroceni este inchiriata contra a 1000 de euro sau mai mult, in functie de client, pentru nunti si botezuri, iar in jiltul lui Ferdinand Intregitorul sta Traian Basescu, cel care a strivit cu totul sacralitatea statala a Romaniei. Seara tarziu, pe langa bisericuta in care se ruga Regina Maria, se aud tocurile Elenei Udrea, iar marile decizii politice se iau la Potcoava sau Golden Blitz. De ce sa ne mai ia Europa in seama?  Ce interlocutor pe masura mai pot gasi aici Cancelariile lumii? Cine sa-i mai apere pe amaratii nostri care si-au mutat saracia in periferiile de carton de la marginea stralucitoarelor capitale ale Occidentului?


O fetita de 12 ani, romanca, supusa presiunilor nemiloase ale colegilor italieni, s-a aruncat pe fereastra. Stirea abia daca a incaput in rubricile de fapt divers ale presei italiene si europene. Faptul, zguduitor, ar fi trebuit sa miste sensibilitatile intepenite ale mai marilor lumii, sa clatine sufleteste siguranta celor care ne pun la zid. As! Glasul Romaniei, demn si autoritar, ar fi trebuit sa tune azi. Dinspre Carpati si Dambovita nu se aude insa decat un scheunat de maidanezi care se sfasie pentru miza marunta a osului. Cine ne mai scoate din paducherie? Strivit intre doua palate, ministrul trebuintelor externe turuie ca o tata, vrute si nevrute, incapabil sa se trezeasca din pumni. Primul ministru, batjocorit zilnic prin dibacia celui care stie sa manevreze masele, pana la perfomanta de a-i face sa scuipe chiar si pe cei care au gura uscata, da din maini sa nu se inece si mimeaza, uneori jalnic, siguranta. Ne raman sperantele la asa zisa "noua clasa politica"? Aiurea! Am vazut o reclama in care democratii isi strigau catalogul, in absenta unui "diriginte" plecat cu alte treburi, iar catalogul personajelor virginale ale politicii de maine incepea cu junele Frunzaverde. Halal reformare!


In Italia, scriam data trecuta, au plecat multi tineri din satul meu, Sangeru. Baietii, platiti jalnic sau neplatiti deloc in primele luni, lucreaza pe schele si fac muncile cele mai nemiloase. O fata, batanda, de 19 ani, ingrijeste trei batrani. I-am cerut telefonul de la mama ei si am sunat-o. Vroiam sa stiu, de la sursa, ce se intampla acolo, daca are necazuri, daca este agresata pe strada? Pe strada? - s-a mirat fata. Sunt de noua luni aici. N-am avut nici o zi libera. Ea spala, ea gateste, ea ingrijeste casa. O batrana, de aproape 100 de ani, se scapa pe ea de mai multe ori pe zi. Cel mai tanar dintre batrani are 78 de ani si i-a facut avansuri sexuale. Pe strada nu stie cum este. Cine o apara pe aceasta tanara plecata sa castige o paine in strainatate?