„Prereactia" este noul gen de comunicare inaugurat de presedintele Traian Basescu, reintors de la Oslo.

Mai inaugureaza ceva seful statului: confuzia sau ignoranta in privinta rolului ambasadorilor Romaniei. Sa le luam pe rind. Presedintele a folosit „prereactia" la intoarcerea din vizita sa oficiala in Regatul Norvegiei. A apelat la inedita forma de comunicare pentru ca, pe drumul dintre Oslo si Bucuresti, tocmai prinsese de veste ca televiziunile romanesti filmasera acordeonisti pe strazile din centrul capitalei norvegiene, veniti acolo de pe malurile Dimbovitei. Cam multi, ce-i drept: doar pe strada pietonala din centrul pasnicului Oslo erau nu mai putin de patru asemenea grupuri. Diferenta mare dintre seful statului si mass-media este ca cele din urma chiar i-au vazut pe acordeonisti. Traian Basescu nu avea cum sa-i vada, pentru ca pe traseul oficial pe care l-a parcurs doar cu masina asemenea muzicanti nu existau, iar deplasari pedestre n-a avut. A vorbit din auzite, ca sa folosim un eufemism pentru aprecierea ca a mintit. Stiind ca televiziunile vor prezenta reportaje nu tocmai pozitive cu acordeonisti, seful statului a atenuat efectul acestor filme grabindu-se cu o reactie in avans. Adica, „prereactia". Problema insa nu este cea a reactiei la ceva ce urma sa apara, ci ceata din mintea presedintelui sau o nou dobindita ignoranta in privinta rolului ambasadorilor. In „prereactie", Traian Basescu a declarat pe un ton ritos, uitindu-se incruntat catre obiectivele camerelor de luat vederi insirate in Salonul Oficial al Aeroportului Otopeni, ca l-a atentionat pe ambasadorul Romaniei la Oslo cu privire la acordeonisti. Ce ar putea face ambsadorul unui stat in aceasta privinta? Simplu, nimic. Nu e in atributiile sefului unei misiuni diplomatice sa-i adune de pe strazi si nici sa le spuna, eventual, sa nu mai cinte, ci sa se duca sa munceasca sau sa se intoarca in Romania. Ambasadorul poate doar sa le sugereze schimbarea repertoriului si adaptarea lui la specificul norvegian. Problema acordeonistilor romani din Oslo este in primul rind problema Norvegiei care, daca nu-i vrea, poate sa-i expulzeze sau poate sa le interzica sa cinte pe strada.

Mai este si problema Romaniei care trebuie sa nu-i faca sa ia drumul strainatatii pentru a-si asigura traiul zilnic. Folosindu-se de problema acordeonistilor romani din Oslo, a facut presedintele Traian Basescu altceva decit un exercitiu de imagine?!