Un ziarist face greseli, dar nu are voie sa faca anumite greseli. Altfel spus, un ziarist se poate insela, dar nu trebuie sa insele.

Ce e un ziarist adevarat? In loc de raspuns, un cuvint irespirabil: deontologie. Cine are nervii poate afla mai multe daca da CRP-ul mai incet si il citeste pe Kant. Din fericire, se poate raspunde mai simplu. Un ziarist trebuie sa cunoasca bine limba in care scrie sau vorbeste si sa lucreze cu buna-credinta. Buna-credinta e trasatura care da demnitate persoanei umane si o recunoaste in ceilalti. Restul e secundar si din ce in ce mai secundar. Mai e ceva: un ziarist face greseli, dar nu are voie sa faca anumite greseli. Altfel spus, un ziarist se poate insela, dar nu trebuie sa insele. De exemplu: un ziarist poate gresi, prin necunoasterea situatiei din Italia, a teoriei sistemelor de vot sau a mecanicii electorale europene. Insa un ziarist nu mai e ziarist daca transforma impasul din Italia intr-o criza de patriotism ranit. Sau daca isi invata publicul ca votul uninominal e mai complicat decit formula octanului, CH3(CH2)6CH3. La fel, daca ziaristii ajuta publicul sa creada ca, pe 25 noiembrie, alegatorii vor premia un grup de tocilari participanti la concursul ĄCine stie cistiga Europa", in toi la multe posturi de televiziune. Stii cum il cheama pe adjunctul purtatorului de cuvint al comisarului european pentru pescuit, esti bun. Stii pe dinafara cartea de telefon a Comisiei Europene, esti cel mai bun. In sfirsit, un ziarist n-are voie sa faca afaceri cu trimbe de fum, tulnice, Motorola si alte sisteme de comunicatii. Si nici sa semneze Chireac, in josul paginilor de reclama. Pina aici si de aici inainte rezulta ca nu avem nici presa, nici ziaristi. Rezulta ca exceptiile luminoase au aceeasi sansa de influenta cu sansa pe care o are demnitatea persoanei in lumea romaneasca. Cum altfel se poate explica manevra de presa care a transformat cazul Italia intr-o parada de romanism defensiv? Erau acolo de judecat destule ambiguitati ale fratilor nostri italieni de palavre. Toate tineau de consecventa de drept: de ce atitia ani de toleranta a delincventei romano-superrome si cum s-a transformat un tilhar condamnat in Romania in Signor Argento, protejat al statului italian? Dar televiziunile noastre s-au simtit datoare sa revina la libretul Pausescu-Ceaunescu: noi, romanii, de mii de ani, ne-au calcat, buni si drepti etc. Cit de tinara e, deci, o generatie de ziaristi care repeta instinctiv, la primul test, toata fiziologia lasa a comunismului? Alt exemplu: refuzul de clarificare. Votul uninominal poate fi explicat in citeva cuvinte: cistigatorii ramin, invinsii pleaca, adio blocaj si partide de blocaj.

Nu. Presa a facut din uninominal o fiara inanalizabila, iar din referendum, o toana a Basescului.

Alegerile europene au aceeasi soarta: ceva ermetic si distant. Semnat indescifrabil: Sassu. Contrasemnat: Popescu - CNA. Cu o observatie: orice alegeri sint alegeri locale, iar europenele foarte locale. Miza e interna, caci europenele sint prima treapta intr-o cascada electorala care va continua doi ani si poate zdruncina actualul stabiliment politic. Asta trebuia explicat. Si asta nu se poate, daca Pausescu si Ceaunescu ramin Editori Seniori.