Nebanuite sunt caile martirajului: Rafael face greva foamei

Cand am fost chemat in sedinta de sumar sI mi s-a trasat indicatia pretioasa sa trec pe la Universitate unde rapsodul Rafael facea greva foamei inca de miercuri, m-au podidit cu drag aducerile aminte. Il cunoscusem pe cetatean in urma cu vreo doi ani, la un chef desfasurat la o prietena comuna, unde binevoisem sa ne imbatam cleste.

Atunci, l-am invidiat usor, fiindca se anturase cu doua tipe inalte, cu craci pana-n ochi, carora le povestea cum a fost el calugar. Nu parea in nici un caz un scoborator din Avramut Iancu sau un om care ar vrea sa impartaseasca soarta lui Horea, Closca sI Crisan.


FES, PANCARDE SI JANDARI. Cand a parcat masina redactiei la Universitate, am vazut vreo patru jandarmi care se pregateau sa treaca strada inspre Teatrul National, nergulamentar sI la pas intins. Ne-am spus ca au probabil aceeasI destinatie cu noi, asa ca ne-am tinut dupa ei. Am ajuns langa borna cu "kilometrul zero" sI am vazut niste colegi de-ai fortelor de ordine care parlamentau cu un cetatean cu fes rosu sI nadragi albi. Era chiar Catalin Paul Ciubotaru, pe numele de artist Rafael. Mai avea sI un sustinator, un tip echipat in toale verzi sI cu o sapca, un fel de varinata damboviteana a lui Che Guevarra. Jandarmii spuneau ca nu exista autorizatie pentru pentru protest, daa€™ Rafael sI compania de sunet ziceau ceva cu Legea 60 (parca), Legea 14/1990, drepturile omului sI altele. Zburau prin aer articole sI notiuni juridice, care m-au facut sa ma simt la un seminar tinut de Monica macovei dupa ce a consumat alcool sI a devenit mai  vocala ca de obicei. Intr-o prima faza amicul Rafael nici nu m-a vazut era prins de discutie. Cand a dat cu ochii de mine, s-a bucurat sincer: "Doamnea€™ ajuta, frate! Cica-mi trebea€™ aprobare de la primarua€™ curului, daa€™ nua€™I asa!"

Vazand ca am sI fotograf, a scos rapid dintr-o traista vreo trei pancarde, sI, ca un prestidigitator, a reusit sa le desfasoare foarte rapid, pe una dintre ele tinand-o cu dintii. A fost o victorie de scurta, durata jandarmii incepand sa traga de cartoanele care-l faceau pe rafael sa semene cu un pom de craciun. Am reusit sa imortalizam momentul sI sa citim la repezeala ca una dintre inscriptii zicea ca "Dispare Neamul romanesc?!"

M-am uitat in jur, am vazut ca pe langa noi, cetatenii care treceau nu se dezagregau fizic sI m-am mai linistit putin. A mai iesit o mica busculada cand privighetorul blond a incercat sa infiga in pamant un steag revolutionar prin a carui gaura incerca sa scota un crucifix masiv, din lemn. Dupa acest eveniment, Rafael a considerat ca putem sta de vorba linistitI, asa ca ne-am asezat pe o banca.


DUO CU AUROLAC. Am incercat sa patrundem in esenta trebii. Sustinatorul guevarrist s-a volatilizat, fiindca ploua marunt. Destul de calm, cantautorul s-a apucat sa-mi explice ca face greva foamei fiindca "am ajuns sclavii Europei", ca "nu asa trebuia sa se procedeze dupa porcaria din Italia" sI ca "aia-I solutie, sa se trimita treizeci de politIsti?!"

Cand imi explica mai cu foc, a aparut sI un aurolac de talie mare, cu punga. De fiecare data cand facea Rafael o pauza retorica, incepea sa cante aurolacul: "Am suferit persecutaaari. Nu ne lasa jandarmii in scari de bloooc, sa cersiiim, sa munciiiim!"

Cum reincepea sa  vorbeasca fostul calugar, copchilua€™ stazii mai tragea satisfacut din punga. Rafael e suparat rau pe guvernul Tariceanu sI vrea ca premierul sa plece. Pe Basescu nu e asa de suparat, il intreaba numai : "Traiane, ce faci!? Te-am votat!". Cu noul patriarh, Daniel, lucrurile stau cam asa: "Trebuie sa ia pozitie la ce s-a intamplat in Italia, altfel se adeveresc zvonurile ca a facut politie politica Trebuie sa se exprime despre ce se intampla cu neamua€™ lua€™ Traian, Decebal sI Tepes." E suparat ca, fiind student la drept, o sa prinda o sa prinda un regim rau cand o sa "imparta dreptatea".

Pe scurt, cu greva foamei vrea "trag un maximum de semnal, fiindca ma doare sufletua€™ ca lumea reactioneaza destul de amorf la ce se intampla". Pe mine ma dureau nitel urechile, pentru ca posesorul de punga a zbierat iar cu "persecutarile".


CAPITANUa€™. Pe langa apelul catre neam, tara sI sefi, Rafael mai are o rugaminte catre confratii saI intru arta, in calitatea lui oficiala de "capitan al nationalei de fotbal a artistilor". Vrea sa-I solidarizeze in jurul lui pe totI actorii sI  cataretii cu care a jucat sau nu fotbal.

L-am intrebat cat o sa mai protesteze. Nu luasem in calcul ca are antrenament de la manastire: "Cat am fost calugar am tinut post sI patruzeci de zile. Stau asa cat rezist. O sa stau aici sI doar cand se face frig, noaptea, plec acasa."

Mi-a mai impartasit o mare taina: "de cand am inceput greva, m-au contactat vicepresedintI  sI membri importantI din partide, sa las balta protestua€™ sI sa ma incadrez la ei, sef la tineret. Nu-s membru in nici un partid, n-am vrut!". Asupra indentitatii celor care vor sa -l faca pe ex-calugarul, studentul, cantaretul, capitanul de echipa rafel sI politician, planeaza misterul. Nu avrut sa spuna cine-s vicepresedintii aia, dar mi-a adus aminte de un strigat din Piata Universitatii in 1990, "Noi nu suntem partide!".

Mi-a mai marturisit ca vrea sa reia melodia lui Victor Socaciu "Mama lor de hoti!", ba chiar ca, pe nemancate, i-a venit ideea sa scoata un album cu cantece de protest social. SI eu m-am gandit ca, in eventualitatea in care nu o sa impiedice disparitia neamului, Rafael macar o sa-sI faca o buna promotie la viitorul album.
Mi se facuse frig sI voiam sa plec. M-am ridicat sI m-am salutat cu Rafael care mi-a dat un branci amical sI a zis: "trebuie sa luptam, frate!"

In timp ce ma duceam sa lupt intr-o carciuma calduroasa din zona, am mai auzit in spate: " Domnua€™ ne datI sI pe noi la teveu, cu persecutarile?!"

---

Despre autor: