S-a nascut in Austria, dar e indisolubil legat de Praga prin prozele sale, iar „Golemul", romanul pe care Cotidianul vi-l ofera miercuri, e apogeul acestei relatii strinse. Daca Albert Camus inregistra, in proza sa „Cu moartea in suflet", cit de angoasanta si apasatoare poate fi incarcatura istorica a capitalei Cehiei, Meyrink a avut reactia opusa. „Nu cunosc nici un alt oras pe lume care, ca si Praga, sa te invite atit de des, printr-un farmec bizar, sa cercetezi urmele trecutului sau", scria Meyrink despre orasul in care ajunsese cu mama sa in 1883, la virsta de 15 ani, si pe care il va parasi dupa doua decenii.

Aceasta perioada a fost insa una fecunda pentru autor, Praga servindu-i drept decor si sursa de inspiratie pentru cele mai cunoscute romane ale sale: „Noaptea Valpurgiei" (inca netradus in limba romana), „Ingerul de la ferestra dinspre apus" si „Golemul". Si din punctul de vedere al biografiei Praga marcheaza o perioada agitata pentru Meyrink. Arogant, mereu pus pe harta si dotat cu o apetenta remarcabila de a provoca oamenii la duel, scriitorul - pe atunci functionar la banca - stirneste destule animozitati in comunitatea pragheza. Dincolo de gusturile pentru ocultism, Meyrink are si inclinatii ceva mai moderne si mai sportive: se spune ca a fost primul care a strabatut strazile capitalei Cehiei la volanul unui automobil. Nu se da in laturi de la tir sau de la scrima. Este unul dintre cei mai buni vislasi pe care i-a vazut vreodata asociatia pragheza de canotaj Regata, pentru care a cistigat numeroase titluri. Insa, pina la urma, animozitatile stirnite ii vin de hac lui Meyrink: este acuzat de deturnare de fonduri, apoi bagat la inchisoare si, in ciuda faptului ca alegatia se dovedeste falsa, nu-si poate relua cariera bancara si e nevoit sa paraseasca orasul in 1904.

Nu a mai revenit la Praga decit de doua ori in tot decursul vietii sale, preferind orasul asa cum si-l amintea si refuzind sa asiste la metamorfozarea lui intr-o metropola in toata puterea cuvintului. Descrie insa cu sarcasm aceasta transformare si in „Golem", si in „Noaptea Valpurgiei". Totusi gaseste si afectiune pentru oras, cel putin daca e sa crezi pe cuvint ce spune un personaj din ultimul roman: „Nu exista alte locuri pe lume carora sa vrei sa le intorci spatele o data ce te afli acolo (n.red. - in afara de Praga), dar nici alte locuri in care sa vrei sa te intorci atit de mult imediat ce le-ai parasit".