Sambata dimineata, Pechea s-a-nfratit cu Montrealul si intreaga planeta gratie si lacrimilor Maricicai Bute. Dupa ce l-a ingenuncheat pe Berrio, vocea lui Lucian tremura de la mii de kilometri, rostind in romaneste, din mijlocul ringului: "Te iubesc,
Sambata dimineata, Pechea s-a-nfratit cu Montrealul si intreaga planeta gratie si lacrimilor Maricicai Bute. Dupa ce l-a ingenuncheat pe Berrio, vocea lui Lucian tremura de la mii de kilometri, rostind in romaneste, din mijlocul ringului: "Te iubesc, mama, stiu ca nu te-ai uitat la meci".

Singura intr-o camera, cu fata la icoana, Maricica a trait meciul de la Bell Centre altfel decat toata Romania. Cu inima strinsa, suferind cumplit la loviturile lui Alejandro. Ca orice mama de boxer, mama lui Bute traieste doar pumnii pe care-i ia baiatul ei. Si se roaga. Ca intr-un fel de telepatie, pe care doar gemenii o marturisesc ingrijorati, cand unul dintre ei are o nenorocire. Din memoria sufletului, navalesc in clipele acelea toate loviturile pe care Lucica le-a luat in cariera, toate cazaturile si genunchii zdreliti din copilarie.

Viata unei mame de boxer este o arhiva de chin si spaime. Chipul insangerat al lui Doroftei dupa meciul in care a iesit campion mondial a rascolit Ploiestiul si Romania. Si mama lui Leonard se ascundea la meciurile lui Doroftei de groaza suferintei. Cum sa rezisti cand ii cara celalalt pumni in cap? Cum sa reziste mama lui Alejandro cand si-a vazut copilul la capatul puterilor, prabusit intre corzi. Sportul acesta n-ar mai avea viata daca mamele boxerilor i-ar vota existenta. Tablou la Pechea: femeie cu broboada, cu fata ascunsa in palme, surprinsa la geam. Extraordinara imagine, care i-a facut pe romani sa dea aproape in plans.

Tatal lui Lucian lovea aerul cu pumnii, cu un Alejandro Berrio imaginar, si striga din toti rarunchii: "Da-i, Lucica, loveste-l! Acum, la ficat! Retrage-te, Lucica, vine fiara!". In sanctuarul din camera ei, Maricica Bute tremura ca odinioara mama lui Leonard. Sau, desigur, ca mama columbianului, ascunsa si ea, poate, intr-o camera in Cartagena. Daca exista o solidaritate a tatilor care traiesc meciurile fiilor, lovind la unison si urland ca la corida, exista fara indoiala si o suferinta comuna a mamelor, ingenuncheate ca maicile intr-o manastire la ora rugaciunii de seara: "Apara-l, Doamne!".


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.