Ideea unei librarii romanesti la Paris nu e noua. Prima oara mi-a vorbit despre ea, in 1990, Dumitru Tepeneag. Si-mi spunea cu amaraciune tocmai el, care editase acolo si sub Ceausescu, si dupa caderea lui, "Cahiers de l'Est" si "Nouveaux Cahiers de l'Est": "Si ungurii au libraria lor, si cehii, si rusii, si polonezii. Numai noi, romanii, nu!" Au trecut de-atunci 17 ani si situatia nu s-a schimbat. Exista, desigur, Centrul Cultural Roman de pe Rue de l'Exposition, condus in momentul de fata de infatigabila Magda Carneci, dar fata de activitatile de-acolo conationalii nostri de la Paris manifesta inca - am constatat-o chiar luna trecuta - o anume retinere, mostenita din trecut, cand Centrul nu era decat un soi de anexa al unei ambasade misunand de baieti cu ochi mai mult sau mai putin albastri.
Oare chiar nu se poate face nimic? Din cate am inteles dintr-un interviu acordat Gabrielei Adamesteanu de Horia Roman Patapievici, statul roman, recte Ministerul Finantelor, nu poate, in virtutea unei legi mai vechi, cumpara un imobil in strainatate, nu are posibilitatea de a investi peste hotare. Dar legea asta nu se poate schimba? Parlamentul nostru e plin de intelectuali, de artisti, de oameni care au scris si publicat carti. Insusi ministrul Economiei si Finantelor e un bun scriitor, ba chiar vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. De ce initiativa modificarii unei legi strambe n-ar veni chiar de la Varujan Vosganian? Si-apoi cat ar costa sa cumperi - nu sa inchiriezi! - un spatiu nu neaparat in buricul targului, fiindca Parisul are mai multe "buricuri"? Patru-cinci-sase milioane de euro? E asta atat de mult cand ne permitem sa azvarlim sume mult mai mari pe tot felul de prostii cu "imaginea Romaniei in lume?"
Evident ca o asemenea librarie n-ar pune la dispozitia publicului francez numai carti de beletristica, traduse ori ba, ci orice obiect care tine de arta si de orice tip de discurs, inclusiv stiintific: discuri, albume plastice, manuale, oferta turistica s.a.m.d. Ce autor roman, indiferent de domeniul in care activeaza, n-ar fi bucuros sa fie prezent la Paris?
Nu ma gandesc sa fac acum apel la milionarii nostri "particulari", prea ocupati cu fotbalul, cu manastirile, troitele etc., desi un om care ar investi intr-un asemenea proiect si-ar putea asigura un loc in istorie, precum - mutatis-mutandis... - Vasile Parvan sau Nicolae Iorga. Dar statul, statul roman, chiar nu poate face nimic?