SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Oriunde ar sapa, arheologii dau de istorie. Chiar si cand nu gasesc nimic, tot de istorie se cheama ca dau. Golul istoric e parte glorioasa din trecut.


Un santier arheologic, deschis in inima orasului, e un continuu spectacol pentru trecatori: niste oameni care nu stiu ce vad, se uita la altii, care nu stiu ce cauta, iar niste oameni, care au treaba, trebuie sa stea dupa arheologi, pana ce acestia intocmesc un dosar de sapaturi voluminos unde scriu foarte amanuntit ca n-au gasit nimic sau aproape nimic. Puse laolalta si studiate de cercetatori cu simtul istoriei, aceste dosare incep sa probeze importanta unor ipoteze. Bunaoara a ipotezei ca tocmai lucrurile fara importanta, gasite de arheologi, marcheaza in chip semnificativ un loc.


In Bucuresti, oriunde ai sapa, dai de fundatiile si de pivnitele unor hanuri si bodegi. Oamenii de rand pot gandi ca stramosii nostri beau de stingeau. Ceea ce nu-i tocmai gresit. Numai ca nu-i corect din punct de vedere stiintific. Cercetatorii istoriei Bucurestiului sunt de parere ca locuitorii acestor meleaguri nu se imbatau, ci il celebrau tot timpul pe zeul Dionisos. Una e sa te faci crita, celebrand o divinitate a vinului, si alta e sa te faci praf, fara nici o baza mitologica. Dupa ce arheologii isi termina sapaturile, de gropile ramase in urma lor nu se mai ocupa nimeni. Si nu din rea vointa ori din lene. Pur si simplu e greu de luat o decizie. Daca le astupi, starnesti mania stintifica a autorilor altor ipoteze. Daca nu le astupi, trecatorii se simt motivati sa umple golul istoric, fiecare dupa cum il duce capul.


In gropile, unde candva si-au facut damblaua Dionisos si doamna Venus in mod organizat, adoratorii acestora din mileniul al II-lea e.n. imbogatesc zilnic tezaurul arheologic, pe care-l vor descoperi in secolele urmatoare savantii. Daca acum arheologii n-au gasit decat cioburi de ulcele si cativa sfanti, cei care vor sapa din nou la radacina Bucurestiului, peste o suta sau doua sute de ani, vor putea umple un intreg muzeu cu sticle de bere din prima jumatate a secolului al XXI-lea e.n., cu prezervative din vara anului 2007, cu chistoace de unica folosinta,  originale si copii moldovenesti si sarbesti, cu ambalaje chinezesti din complexul Europa, cu pantofi scalciati si gauriti de la adoratorii magazinelor second hand din a doua jumatate a ultimului deceniu al ultimului secol din primul mileniu e.n., cu relicve ale maidanezilor din zona, cu oseminte de pui la punga din anii de gratie 2006-2007 si - fapt plin de consecinte istorice - cu afise electorale pentru europarlamentare. Altfel spus, cu insemnele deosebit de pretioase ale tranzitiei de la comunism la omul primitiv.