PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Dupa desantul condus de Tariceanu la Roma si intalnirea la nivel inalt cu omologul sau Prodi, situatia romanilor aflati in Italia parea, la prima vedere, sa intre intr-o oarecare normalitate. Din pacate, week-end-ul recent incheiat ne-a demonstrat ca nu-i deloc asa. Agentiile de presa si televiziunile ne-au adus cu rapiditate-n case cazurile a inca doi romani trecuti dubios la cele vesnice in Cizma noastra sora intru latinitate. Deocamdata, nimeni nu poate garanta ca mortile lor violente ar fi cauzate de refularile fascistoide ale psihopatilor italieni de extrema dreapta carora le pute orice vorbeste romaneste. Cu toate acestea, insa, pe fondul tulbure al psihozei generalizate din cursul saptamanii trecute, in cursul careia orice roman din Italia risca sa se transforme subit in stire, este omeneste (si) sa te gandesti la aceasta nefericita posibilitate.
 N-am pretentia ca as fi detinatorul globului de cristal prin rotirea caruia italienii sa devina subit iubitori de romani, in general, si de tigani, in particular. La fel, habar n-am care-i metoda prin care ai nostri eterni venetici sa ajunga sa dea binete babutelor din Roma si sa plateasca taxe la municipalitate pe cartierele rezidentiale construite cu toate aprobarile primarului (astazi romanofob, maine monument al tolerantei) Veltroni. Nici macar nu e treaba mea sa gasesc solutii-minune, fiindca, in definitiv, platim regeste o armata de bugetari care sa gandeasca institutional pentru noi. Ca nu prea sunt in stare s-o faca, asta-i deja alta discutiea€¦


Vreau, totusi, a ma referi la ceea ce eu consider a fi greselile de strategie a oficialilor nostri (daca a existat vreuna) in gestionarea crizei romano-italiene. Una dintre ele este autoculpabilizarea generala. Dat fiind ca majoritatea romanilor ­ demni urmasi ai Romei, dupa cum ne-a invatat pe noi vechea carte de istorie, aia in care nu se calificase Alina Mungiu Pippidi ­ nu fura, nu violeaza, nu dau in cap si nu traiesc in corturi, nu pricep in ruptul capului de ce trebuie ca premierul sa prezinte poporului italian scuze in numele poporului roman. La fel cum refuz sa accept ca, doar pentru a se face pe plac italienilor oripilati de buna dreptate de grozavia a carei victima a fost Giovanna Reggiani, guvernantii nostri au luat de bune, pe nemestecate si cu abandonarea impardonabila a oricarei prezumtii de nevinovatie, absolut toate invinuirile puse in carca lui Mailat, lasandu-l pe acesta pe mana unui avocat din oficiu si a unor translatori dubiosi.


Cea mai grava eroare, dupa parerea mea, este faptul ca premierul Tariceanu nu incearca, in calitatea sa de sef pe linie guvernamentala si de partid, sa stavileasca debitul verbal nociv al ministrului de Externe. Dincolo de faptul ca Adrian Cioroianu, politician pe care eu insumi l-am sustinut public pe cand il umilea presedintele Basescu refuzandu-i numirea doar din dorinta de a-si proteja pupilul, este omul caruia i se intampla toate nenorocirile posibile, tragedia e ca-i inspaimantator de nevorbit. Orice iesire publica a acestuia risca sa se transforme intr-o catastrofa de imagine pentru un guvern al carui sef nu-si permite deocamdata, din punct de vedere politic, sa-l inlocuiasca pentru a nu-si ajuta dusmanul sa puncteze inca o data pe greseala sa. Culmea e ca, efect al unui scandal international unde victima pregatita pentru executie se numea Cristian David, dupa gogomania cu lagarele din Egipt si efuziunea frateasca la adresa urmaritului prin Interpol Costica Argint, omul care si-a bagat voluptuos capul in lat este Adrian Cioroianu. In general, in politica, la capatul unor astfel de crize, cei castigati ies ministrii de Externe. Romania tinde sa fie, inca o data, exceptia care confirma regula.