Pe masura trecerii timpului, afacerea Romulus Mailat se dezvaluie ceea ce noi am spus a fi chiar de cand s-a declansat isteria din Italia: o diversiune. Cand vine vorba de asemenea diversiuni se ridica imediat intrebarea: Ce efect s-a tintit? In cazul Romulus Mailat s-a vrut, evident, adoptarea fara prea mari probleme a Decretului-Lege privind expulzarile. Judecand retrospectiv, se vede limpede ca Decretul-Lege, ca si expulzarile, n-au fost luate sub presiunea emotiei colective starnite in Italia de cazul Romulus Mailat. Aceste lucruri au fost, incontestabil, premeditate. Daca ne gandim la excesiva mediatizare a infractiunilor comise de romani intr-o tara din care nu lipsesc, totusi, infractiunile, putem presupune ca afacerea Mailat a fost punctul culminant al unui proces subtil de creare a unei atmosfere de intimidare a romanilor aflati la munca in Italia. In Romania e clar acum ca s-a urmarit adoptarea Decretului-Lege aflat in contradictie cu legislatia UE.


Nu acelasi lucru se poate spune si despre discutiile privind realitatile ascunse din acest Decret. Imensa majoritate a pozitiilor - inclusiv a celor adoptate de oficialitati - se concentreaza pe teza unui moment de care autoritatile italiene aveau nevoie pentru a putea scapa de infractionalitatea comisa de rromi, dar mai ales de taberele ilegale ridicate la marginea Romei si a marilor orase italiene. O asemenea explicatie nu rezista unui examen critic. Taberele ilegale de rromi exista in Italia de cativa ani. E greu de crezut ca autoritatile italiene au ezitat sa le inlature atat amar de timp de teama unor critici vizand drepturile omului. Mica infractionalitate a rromilor s-a desfasurat sub ochii autoritatilor din Peninsula. E greu de crezut ca Politia italiana s-a transformat peste noapte intr-un ONG preocupat de respectarea conditiei umane. In atare conditii, Decretul-Lege e asemanator unui tras cu tunul in vrabii.


S-a spus si s-a scris ca acest Decret incalca Directiva Comisiei Europene. Pentru romanii nepasatori cand e vorba de "chitibusarii avocatesti", o asemenea asertiune e lipsita de relevanta. Nu in asta consta gravitatea gestului comis de guvernul italian, ci in efectele sale practice. Dand posibilitate prefectilor sa expulzeze cetateni straini in numele unei acuzatii vagi, vaduvite de criterii precise, Decretul lasa pe romanii din Italia la discretia abuzurilor de tot soiul. Sa ne imaginam, de exemplu, ca un roman cinstit intra in conflict cu angajatorul. Angajatorul poate merge la autoritatile locale, pe care le stie, sau, si mai si, cu care se afla in cardasie, si obtine un Ordin de expulzare. Asta in cel mai bun caz. Pentru ca in cel mai rau caz, romanul e amenintat cu expulzarea. Si pe fondul isteriei nationale anti-romanesti, romanul se va resemna. Se va resemna sa munceasca la negru, sa trudeasca in conditii infernale, sa fie tras pe sfoara, intr-un cuvant, sa fie exploatat. O astfel de ipoteza arunca o noua lumina asupra rapiditatii cu care s-a lansat in spatiul public din Italia rationamentul: Romulus Mailat egal monstru, egal rrom, egal roman. Pentru ca, sa fim lucizi, campania din Italia, abil orchestrata, e indreptata impotriva romanilor.


Rromii erau usor de pus la punct si fara Decretul-Lege. Aflati cei mai multi in Italia fara acte in regula, ei puteau fi facuti sa plece in doi timpi si trei miscari. Cu muncitorii romani nemultumiti de conditia lor de exploatati era mai greu. Dupa admiterea Romaniei in UE, ei si-au dat seama ca pot revendica drepturi asemanatoare cu cele ale muncitorilor italieni. Si au inceput sa bombane, ridicand pretentii care i-au speriat pe angajatorii italieni. Pentru ca, sa fim lucizi, Italia i-a primit cu bratele deschise pe romani, deoarece acestia, spre deosebire de muncitorii italieni, au acceptat toate conditiile inumane de lucru, devenind astfel o forta de munca ieftina. Aceasta forta de munca a inceput sa nu mai fie rentabila in clipa cand romanii au beneficiat de statutul de cetateni europeni. Decretul-Lege, atmosfera anti-romaneasca sunt astfel mijloace teribile de presiune asupra unei Comunitati care incepuse sa aiba revendicari ce nu mai convin patronilor italieni. N-ar fi cazul, oare, sa vedem in diversiunea Mailat ceva mult mai profund si mai grav decat un simplu pretext de a scapa de infractori?!