Pe fondul preocuparilor fata de programul nuclear iranian si al eforturilor pentru diversificarea surselor de energie, la mijlocul lunii octombrie, la Teheran, a avut loc reuniunea la nivel inalt a tarilor riverane Marii Caspice. Summitul a contribuit la consolidarea aliantei caspice (Rusia, Iran, Kazahstan, Turkmenistan si Azerbaidjan), prin angajarea celor cinci sefi de state de a nu pune la dispozitie teritoriul lor national pentru lansarea unei agresiuni impotriva unuia dintre statele lor. Pentru orice observator, este limpede ca formula are menirea de a pune in evidenta opozitia celor cinci state fata de o eventuala interventie armata americana in Iran, eliminand orice dubiu privind disponibilitatea Azerbaidjanului si Turkmenistanului de a permite Statelor Unite folosirea teritoriilor lor pentru lansarea de atacuri asupra Iranului.
Statutul Marii Caspice
Desi deschisi cooperarii si securitatii in zona Marii Caspice, cei cinci presedinti nu au reusit sa reglementeze statutul Marii Caspice si modalitatea de impartire a bogatiilor subsolului marin, convenind doar principiile pe baza carora se va definitiva textul unei Conventii privind statutul juridic al Marii Caspice. Acest aspect are toate sansele sa fie clarificat curand, deoarece importanta regiunii caspice creste vizibil, ceea ce adauga noi elemente la harta geopolitica nu numai in termeni regionali, ci si in termeni globali. Principiile convenite in declaratia finala a summitului vor constitui regulile de conduita ale celor cinci state in privinta Marii Caspice pana la adoptarea Conventiei de catre Cinciul Caspic (Caspian Five), organism de lucru la nivelul ministrilor de Externe.
Summitul a reusit sa atenueze divergentele privind delimitarea granitelor si platourilor continentale si impartirea resurselor de petrol si gaze naturale din subsolul marin. Pana in 1991, a existat un acord intre Iran si fosta Uniune Sovietica prin care era stabilita granita maritima, iar fiecare tara beneficia de 50% din resursele subsolului marin. Dupa colapsul Uniunii Sovietice, noile state din regiune nu au reusit sa convina traseul granitelor maritime. Azerbaidjanul si Kazahstanul au dorit construirea unor conducte submarine care sa le asigure livrarile de petrol si gaze naturale direct catre Europa, prin scurtcircuitarea Rusiei, situatie neconvenabila Moscovei.
Nevoia depasirii disensiunilor privind problematica Marii Caspice a fost, insa, pusa in umbra de amploarea amenintarii cu interventia armata impotriva Iranului si de preocuparea Moscovei de a elimina prezenta militara americana in Asia Centrala. In documentul final al summitului s-a mentionat ca doar navele si fortele armate ale celor cinci state caspice vor avea dreptul de a stationa in Marea Capsica. Mentiunea presedintelui Ahmadinejad ca "obiectivul celor cinci state trebuie sa fie mentinerea Marii Caspice in afara competitiei militare si interzicerea accesului fortelor straine in aceasta regiune" s-a constituit intr-o trimitere clara la proiectele de cooperare militara pe care Azerbaidjanul si Turkmenistanul le au cu Statele Unite. Pentru a contracara astfel de proiecte, Rusia promoveaza de mai multa vreme proiectul Kasfor (Caspian Force) care ar trebui sa duca la formarea unei forte navale comune a celor cinci state caspice. Azerbaidjanul s-a opus acestui proiect, deoarece s-ar interzice prezenta unei terte forte navale in regiune, iar Kazahstanul ar dori echilibrarea arsenalelor militare in regiunea caspica in contextul unui pact de stabilitate, o propunere carei Rusia "ii acorda o mare atentie" si doar atat. Singurul partener din regiune care impartaseste principiile propuse de Rusia in domeniul securitatii la Marea Caspica este Iranul.
Moscova sprijina Teheranul
Dincolo de obiectivele regionale al reuniunii de la Teheran, mai importanta a fost agenda bilaterala pe care presedintele Vladimir Putin a avut-o in capitala iraniana. In conditiile in care iranienii sunt atentionati si de alte puteri ca o interventie militara americana poate fi o reala posibilitate, prezenta presedintelui Putin la Teheran si afirmarea ferma a opozitiei fata de o eventuala actiune militara impotriva Iranului sunt demersuri de o deosebita valoare, de natura sa transmita mesajul ca Rusia nu are interesul sa vada Iranul devastat de atacurile americane. Dimpotriva, Rusiei i-ar conveni ca Iranul sa-si continue actiunile de infruntare a amenintarilor americane, prin aceasta obligand fortele armate ale SUA sa ramana in Irak. In opinia presedintelui rus, nu exista nici o dovada ca programul nuclear iranian are o dimensiune militara. Prin aceasta, liderul de la Kremlin a vrut sa puna in evidenta rolul unicat al Rusiei, ca singura tara care sprijina Iranul sa isi dezvolte in scopuri pasnice programul nuclear. Motiv pentru care intrebuintarea fortei militare impotriva Iranului este inacceptabila. Si nu doar intrebuintarea fortei, ci si amenintarea cu intrebuintarea fortei este inacceptabila, a subliniat presedintele Putin. Dimpotriva, el a reafirmat la Teheran angajamentul Rusiei de a folosi diplomatia in incercarea de a solutiona problema iraniana. O prima reactie de la Washington a venit din partea unuia dintre purtatorii de cuvant ai Departamentului de Stat, Tom Casey, care a aratat ca "politica SUA este consecventa si urmareste calea diplomatica in privinta Iranului".
Presedintele Mahmud Ahmadinejad a gasit un aliat de nadejde in Vadimir Putin, primit cu toate onorurile la Teheran Teheranul mai vrea centrale nucleare rusesti
Desi presedintele Putin nu s-a angajat ferm in privinta finalizarii lucrarilor la centrala nucleara de la Bushehr si a livrarii conbustibilului necesar punerii in functiune, partea iraniana a facut cunoscuta intentia de a solicita Rusiei sa mai construiasca inca doua centrale nucleare in aceasta localitate. In declaratia comuna iraniano-rusa semnata cu acest prilej, s-a mentionat ca orice tara care este semnatara a Tratatului de neproliferare nucleara are dreptul, fara discriminare, sa desfasoare cercetari si sa foloseasca energia nucleara in scopuri pasnice, o mentiune dedicata special Washingtonului. Declaratia confirma continuitatea cooperarii in domeniul energiei nucleare civile, precum si acordul celor doua tari de a relua legaturile terestre intre ele, prin Republica Dagestan, si de a dezvolta coridorul de transport Nord-Sud.
In culisele reuniunii de la Teheran s-a vorbit si despre scopul ascuns al prezentei presedintelui Putin in Iran, si anume de a transmite liderului suprem iranian un mesaj prin care i se cerea sa renunte la programul de imbogatire a uraniului in schimbul unui time-out la impunerea de noi sanctiuni economice. "Iranul a ales o logica de durata in apararea intereselor nationale pentru ca este sigur ca solicitarile excesive ale inamicilor nu au "limite", a fost raspunsul ayatollahului Khamenei, care a adaugat ca Iranul va continua cooperarea cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica, dar nu va renunta la dezvoltarea capacitatilor de imbogatire a uraniului in scopul diversificarii surselor de energie electrica.
Canalul Eurasia va spori influenta geostrategica a Rusiei
In cadrul summitului, reluand o propunere a presedintelui Nursultan Nazarbayev, facuta la forumul economic international de la Sankt Petersburg din vara acestui an, presedintele Putin a reiterat importanta construirii canalului navigabil EURASIA care sa lege Marea Caspica de Marea de Azov si de Marea Neagra, scopul fiind imbunatatirea accesului hidrocarburilor din Asia Centrala catre Europa. Canalul ar urma sa fie construit de la Marea Caspica inspre gurile Donului. Lungimea lui ar trebui sa fie de 650 km, latimea de 80 m, iar adancimea de 6,5 km, cu un total de sase ecluze. Pe canal vor putea naviga nave de clasa "fluviu-mare" cu capacitatea de 3500-5500 de tone si, ulterior, pana la 10.000 de tone. Perioada de navigatie pe acest canal poate fi de 10-12 luni pe an, cu o capacitate de transport de 40 de milioane de tone pe an, iar durata unui transport va fi de 9-12 zile. Costul constructiei este estimat la 2,5 miliarde de dolari, iar durata constructiei la cinci ani.
Construit pe teritoriul Rusiei, canalul va contribui la dezvoltarea coridorului international de transport Nord-Sud. Prin constructia unui astfel de canal, Rusia ar putea sa exercite controlul asupra unui coridor de transport intre Europa si Asia, ceea ce ar contribui la cresterea semnificativa a dimensiunii puterii ruse si a influentei in Asia Centrala. Investind si avand controlul asupra acestui canal, Rusia va dirija fluxul de petrol si gaze naturale din zona Marii Caspice, dupa ce s-a implicat major si in productia si livrarile de petrol din Turkmenistan si Kazahstan. Pentru ca, o data cu realizarea canalului, se pot realiza si conducte pentru transportul titeiului si gazelor naturale. Un interes major in realizarea acestui canal ar putea avea, in afara de Kazahstan, si China, deoarece durata transporturilor de marfuri spre Europa s-ar reduce de la doua luni la 12 zile. Iar Marea Neagra va cunoaste o dezvoltare semnificativa a transportului maritim.
"Pulsul Geostrategic"
"Pulsul Geostrategic" este un buletin bilunar, distribuit doar pe baza de abonament. Utilizand surse deschise si expertiza unor specialisti cu vasta experienta in domeniul militar si al informatiilor, publicatia isi propune sa analizeze si sa anticipeze principalele evolutii ale situatiei politico-militare si social-economice din lume, cu un accent deosebit pe zona Orientului Mijlociu.