La sase ani de la primele repetitii ale trupei Franz Ferdinand, cei patru scotieni, cunoscuti nu numai pentru concerte, ci si pentru incidentele cu politia, au deja parte de o monografie.

Cartea a fost scrisa cu ajutorul
fanilor si al cititorilor de tabloid Pe 18 ianuarie, la Newcastle, urmeaza sa se lanseze „ghidul" pentru o mai buna cunoastere si ascultare a grupului care, in urma cu vreo citiva ani, alerta politia prin petrecerile organizate intr-o cladire abandonata din Glasgow. „An A-Z of Franz Ferdinand", carte conceputa de Helen Chase cu ajutorul fanilor si cautatorilor de comori tabloidale, merge pe urmele grupului care a adus scotienilor o jovialitate de care nu prea au avut parte. Colectia de interviuri, fotografii in exclusivitate si povesti de culise, asortate la istoria „oficiala" a trupei, vine ca o sarbatorire a primilor cinci ani impartiti intre scene si studiouri. Nu este prima oara cind Alex Kapranos, solistul grupului, apare in paginile unei carti, anul trecut lansindu-se ca autor cu „Sound Bites: Eating on Tour with Franz Ferdinand", o antologie de articole publicate in „The Guardian", in care vorbeste foarte mult despre mincaruri apetisante si despre retete bune de aplicat in bucatarie. Dar inainte sa descopere ca vrea sa fie muzician, invatind sa cinte la bas si la chitara, inainte sa devina editorialist in materie de „bucatarie de turneu", Kapranos a inventariat nenumarate slujbe marunte si plictisitoare.

In 2001 l-a cunoscut pe Bob Hardy, viitorul basist al trupei Franz Ferdinand, si, dupa ce au inceput sa lucreze impreuna, li s-a alaturat si Nick McCarthy, care avea in spate multi ani de pian si bas dublu. O data cu aparitia bateristului Paul Thomson, si-au gasit si un spatiu pentru repetitii si happeninguri: Le Chateau, un depozit parasit in stil art deco din Glasgow, transformat in squat si scena pentru petreceri care le-au adus nu numai amenzi, ci si o scurta perioada de detentie.

Dupa o serie de EP-uri, in 2004, Franz Ferdinand, care si-a luat numele de la arhiducele austro-ungar a carui asasinare a declansat Primul Razboi Mondial, si-a lansat primul album. Aclamat de presa aflata in asteptarea unei prezente atit de destinse in muzica indie rock, discul a luat cu asalt topurile si radiourile, mai ales prin piesele „care le fac pe fete sa danseze", dupa cum au declarat intr-un interviu. De atunci au urmat perioade masive de turnee, precum si un al doilea album, lansat in 2005, „You Could Have It So Much Better", mai putin ludic si mai indreptat spre partea de indie rock. Cel de-al treilea album se afla in pregatire, dar lansarea lui oficiala ramine deocamdata incerta, desi in cartea care va aparea in scurt timp s-au anuntat noi vesti despre acest disc.

Descendenti Beatles Piesele celor de la Franz Ferdinand, cu influente de pop studiat si ironic, i-au facut pe multi sa-i aseze in „lantul trofic" inceput de Beatles, Duran Duran (foto) si continuat cu Blur. La fel de bine, stilul lor s-a mulat si pe emisfera electro a muzicii, lucru care le-a adus colaborari cu Daft Punk, Hot Chip sau LCD Soundsystem. Desi pe linga elogii, fan cluburi si premii au primit si oferte de a-si imprumuta soundul campaniilor publicitare, cei patru scotieni nu s-au dezis nici de tendintele usor anarhice cultivate in La Chateau si nici de blazarea de Glasgow care ii prinde atit de bine, refuzind contracte substantiale. „Intrarea in publicitate ar fi insemnat sa renuntam la identitatea si integritatea noastra in fata unei reclame", a declarat solistul.

Revista „PopMatters" cauta eseisti intr-ale muzicii. Mai multe, pe www.cotidianul.ro/select