Comertul cu sclavi era pina acum 200 de ani cel mai onorabil si profitabil mod de a-ti cistiga existenta.

Cei peste 12 milioane de africani cu care negustorii de sclavi au satisfacut nevoile rasei albe a Americii au fost inestimabilul combustibil cu care Lumea Noua si-a hranit pe saturate economia timp de mai bine de trei sute de ani, arata cartea lui Markus Rediker, „Corabiile cu sclavi. O istorie a umanitatii", intimpinata cu un mare respect de „International Herald Tribune". Asa cum cele mai multe si socante marturii despre ororile din lagarele de concentrare sau gulag au fost depuse in cel mai minutios mod cu putinta de birocratia dictaturilor, Markus Rediker a scris istoria cutremuratoare a sclavilor africani bazindu-se pe corespondenta si arhivele negustorilor de sclavi: scrisori de afaceri sau personale, jurnale de bord, rezultate ale investigatiilor Parlamentului britanic, chiar si poezii sau piese de teatru scrise de ofiterii de pe navele ce transportau sclavi.

Aceste bunuri pretioase au construit averi uriase in cel mai respectabil mod cu putinta, asa considera societatea vremii, si le-au dat dreptul bogatilor negustori sa intre in politica: fosti capitani de corabii cu sclavi si-au gasit locul in Camera Comunelor a Marii Britanii sau in Senatul Statelor Unite. Inchisorile plutitoare, scrie Markus Rediker, erau ca niste vulcani, revoltele izbucneau atit de des - aproape 500 sint consemnate, multe dintre cele de rutina nemeritind probabil sa fie mentionate in jurnalele de bord -, iar cruzimea nu era decit primul pas in lungul drum catre moarte. Markus Rediker ia in seama si alte detalii peste care multi cercetatori au trecut cu vederea: violenta curgea in cascada, pornind de la capitan, care o spargea in capul ofiterilor sai, acestia isi brutalizau mai departe marinarii, iar cu totii ii copleseau pe sclavi cu cele mai spontane dintre orori. Capitanii isi biciuiau pina la moarte marinarii, pe care, impreuna cu compania de shipping, aranjau de multe ori nu numai sa nu-i plateasca, dar si sa-i scoata datori vinduti. Multi dintre ei ajungeau cersetori in porturile nord-americane sau caraibiene, unde primeau mincare si adapost chiar de la sclavi.

Pina in 1772, statutul legal al sclavilor in Anglia era incert, dar decizia istorica a lordului Mansfield, din 22 iunie, a fortat declararea oficiala a faptului ca in Anglia sclavia nu este recunocuta si pina in 14.000 de sclavi au trebuit eliberati, nu insa si in coloniile britanice. In SUA sclavia a fost abolita in mod oficial in 1865, desi statele sale au abolit sclavia de-a lungul unui secol, si nu fara lupta.

Un sumar al cartilor despre sclavie, pe www.cotidianul.ro/select