Fotbalistul pitestean povesteste in cartea lui Ioan Chirila, "Ultimul crai", care va aparea pe piata in 2008, despre teama cu care s-a intors din Mexic, despre cum a cistigat un meci la masa verde, neuitind acordeonistii si partidele de rummy.

Nicolae Dobrin a privit cu detasare loviturile vietii pina in ultimele clipe. Ajuns doar ca turist la Campionatul Mondial din Mexic, nelasat de comunisti sa joace la Real Madrid, sicanat de cluburile departamentale, Giscanul a ramas de fiecare data detasat. Dupa ce a deconspirat complotul dinamovistilor de la CM din Mexic, pitesteanul povesteste in cartea lui Ioan Chirila, "Ultimul crai", care va aparea pe piata la inceputul anului viitor, despre cum a decurs revenirea in tara, despre cum a intrat in ghete imediat dupa mahmureala unei calatorii, cistigind inteligent, la masa verde, un meci cu Farul Constanta. Sa-i dam cuvintul marelui Giscan, prin grila lui Ioan Chirila:

"Mexicul s-a incheiat pentru mine cu o mare suparare care a inceput sa scada insa de la urcarea in avion spre tara… imi parea rau ca ma despart de palmieri. Astazi, repet, imi pare chiar bine ca nu am jucat… Si sa va spun de ce… Tot timpul zborului m-am gindit la felul in care voi fi privit de suporteri (mai bine zis, fosti suporteri) si dusmani la coborirea din avion. "Ai fost de pomana, Gicule, in Mexic"… Am inceput sa cobor cu teama. Purtam toti un sombrero de catifea neagra, cu cusaturi de aur, ca pe vremea chipiului de scoala. Eu mai mult ma ascundeam. Era lume multa la aeroport. Stateam la pinda, de frica… «glontelui». Deodata, ma simt inghiontit. Nu stiu ce se intimpla. Si odata ma vad ridicat pe brate. M-am dezmeticit greu. Nu-mi venea sa cred ca e o saltare, ca la victorie. Traiam un moment extraordinar. Apoi au inceput scandarile: «Do-brin, Do-brin!». Abia atunci m-am trezit si mi-am dat seama ca sint acasa. Si deodata mi s-a facut dor de Pitesti. Cu cit se striga mai tare «Do-brin, Do-brin», cu atit voiam sa fiu acasa, la Pitesti, sa ma conving ca totul este adevarat, ca am avut in tara o mare comisie de selectie care m-a pus sa joc de trei ori la Guadalajara, unde de fapt jucasem, dar numai in noptile premergatoare jocurilor.

Cand am intilnit privirea lui Ricu, l-am auzit strigind: «Ai vazut, Giscane, cum se rasucesc toate? Ieri erai nimeni, iar astazi esti voievod de Trivale. Eu, spre deosebire de tine, am prins citeva minute, dar nu ma prea baga nimeni in seama, afara de Fane, acordeonistul, care abia asteapta s-o luam din loc spre Giulesti, ca sa intindem masa…»", povesteste Dobrin in "Ultimul Crai", citat de site-ul www.ioanchirila.ro.

"Am incercat sa scap din strinsoare, dar era in zadar. Cum puteam sa ma supar ca nu am jucat, cind Buric si compania erau aici sa ma poarte pe brate? Asta insemna ca nici rezultatele nu au fost socotite prea bune, altfel l-ar fi purtat pe brate pe capitan sau pe antrenor. Cind sa gasesc si eu o gaura, ca sa ies din incercuire, il vad pe nea Puiu Rapaport, cam incurcat si cam suparat.

- Ce-i cu tine, nea Puiule, ca nu ma iei in brate, ca toti ceilalti?

- Lasa asta, zice nea Puiu - pentru mine ai jucat in toate meciurile. Nu-i crede pe altii. In toate fazele imi spuneam cum ai fi continuat tu… Acum, lasa asta. Am sa-ti spun ceva, dar, daca zici nu, te omor cum ma vezi si cum te vad.

- Zi, nea Puiule!

- Uite, miine avem meci cu Farul, in Cupa, si echipa nu vrea sa joace fara tine.

Parca mi-a dat cu ceva in cap… Am stat citeva clipe nemiscat. Nu stiam ce sa spun…

Citeste si:

- Bine, nea Puiule, dar e pe raspunderea matale. Da-ti seama ca sint si un pic aghezmuit, ca fara asta nu poti zbura cu avionul… Da-ti seama, mai sus de Everest cu peste o mie de metri si frig ca la Pol… Sa stii ca mai tin minte cite ceva de la geografie. Nu prea multe, dar tot mi-a ramas.

- Zi mai repede, Gicule, nu ma mai fierbe. O sa-ti dau prima dubla, ca ai pierdut destui bani in Mexic. Facem si un rummy asta seara. Tot ce cistigi e al tau… Tot ce pierzi adaug eu…

Cind am auzit rummy, am zis da. Dar imediat mi-am retras cuvintul:

Nea Puiule, cum ramine cu adaptarea, ca vin de sus, de la platoul mexican, cum ramine cu reaclimatizarea, ca am inceput sa le invat, desi nu le stie nimeni.

"Cel mai pragmatic dribling" "Nea Puiu era intransigent. N-am vrut sa-l contrazic. Mai ales ca mi-a promis rummy-ul, care putea sa se incheie mult peste diurna firava din Mexic.

A doua zi am jucat cu Farul. M-am distrat. Paream foarte odihnit. Ma gindeam la drumul fara sfirsit de la Toreon. Fusese intr-adevar cosmar. Iarba de pe Dinamo mirosea frumos. A fost un joc placut. Dar s-a terminat cu 0-0. Au urmat prelungirile. De unde ati inventat, purisanilor, ca acolo, in Mexic, as fi fost fleasca din cauza caldurii? Va spun eu: era cu «Hai la munca, tovarasi!». La noi fotbalul s-a jucat deseori dupa metoda Bumbesti-Livezeni. S-au terminat prelungirile. Si tot 0-0. Pe vremea aceea nu era cu lovituri de departajare, ca astazi… Era cu aruncarea banului de catre arbitru, la mijlocul terenului… Atunci mi-a venit o idee… poate ca o sa ma condamnati, dar orice idee merita sa fie platita…

I-am adunat pe jucatorii mei, am tras cu coada ochiului la Brebenel Antonescu, capitanul Farului, am facut roata, cum fac astazi jucatorii dupa ce cistiga, si le-am spus in soapta: «Mai, acestia, fiti atenti, daca puteti. In momentul in care arbitrul arunca banul in sus, va uitati fix la moneda. Iar cind banul incepe sa coboare, cind mai are un metru pina la pamint, sariti in sus de bucurie. Stadionul o sa izbucneasca… O sa sara in sus si cei care au crezut ca au cistigat si cei care si-au inchipuit ca au pierdut. Asta o sa dureze o zecime sau doua de secunda».

Zis si facut. Arbitrul a aruncat banul, baietii au fost valabili, iar eu m-am aruncat in iarba, punind mina pe moneda. Dar palma am pus-o cu degetele rasfirate. Am vazut ca e invers. Si-atunci, am smuls moneda, am rasucit-o si am aratat-o arbitrului. A fost cel mai frumos… nu chiar cel mai frumos, dar oricum cel mai eficace dribling din cariera mea…" (fragmente din cartea "Ultimul crai", de Ioan Chirila, preluate de pe www.ioanchirila.ro)

CITESTE DIN ARHIVA COTIDIANUL:

Dobrin dezvaluie complotul dinamovist

Marele fotbalist pitestean povesteste, intr-o carte secreta a lui Ioan Chirila care va aparea anul viitor, din culisele marginalizarii sale la CM din Mexic.