Pe Mihaela o cunoscusem la o conferinta de presa. Lucra la un ziar concurent, dar, in timp ce puneam intrebari "incomode" unui politician de mana a optispea, am simtit cum barierele dintre noi se fac zob. La cafeaua si piscotul de dupa vorbaraie am socializat cu ea si am stabilit sa dam nas in nas mai spre seara, dupa ce ne depuneam icrele in redactii. Bineinteles, pretextul era ca trebuie sa facem un schimb de informatii, ca sa lovim mai serios si coordonat in escrocul ale carui piscoturi le infulecam.   Hotaraseram sa investigam niste fraude facute de personaj intr-o carciuma intunecoasa, cu muzica discreta. Ajunsi acolo, ne-am dat seama ca nu aveam destula lumina sa cercetam documente, asa ca am inceput, la vreo jumatate de ora dupa ce aterizaseram, sa ne investigam unul pe celalalt. Mihaela, asa ii spunea jurnalistei pistol, se incinsese destul de tare. Ma descheiase la nadragi si a avut o tentativa sa ma felationeze chiar in respectabilul local. Pana la urma, am reusit sa o directionez spre casa mea, unde ne-am tras de vreo trei ori, inainte de a adormi. De dimineata ne-am povestit vietile, cum se face cu ocazii d-astea, si am aflat ca, printre altele, are si doi dani intr-un stil de karate si ca vrea sa combine armonios faptul ca se cafteste bine cu profesia de jurnalist, deschizand un curs de autoaparare pentru ziaristi. M-a trecut un fel de fior cand am auzit asta, dar am depasit cu bine momentul. Am hotarat sa ne mai vedem. Ne intalneam de doua-trei ori pe saptamana si, pentru ea cel putin, devenise o "relatie serioasa". Deja  sugera ca ar fi bine sa ne mutam impreuna, chestie care nu imi prea convenea si ma faceam ca nu aud. Tranzit Intr-o seara, o fosta iubita de-a mea cu statia de domiciliu Piatra-Neamt m-a anuntat ca o sa treaca a doua zi prin Bucuresti, pe motiv ca are de incheiat nu stiu ce contract pentru firma la care lucra. Ne-am vazut pe la o cafea, dupa pranz, si am avut senzatia de ciorba reincalzita. Ne pupaseram pe gura cand ne-am vazut si, in timp ce sorbeam la o terasa lichidul maroniu, ma privea languros. E adevarat, banuiesc ca avea si un mic interes. Atunci cand i-am sugerat ca as avea chef sa facem ceva peste noapte, mi-a spus ca vine doar daca-i fac rost de o chitanta falsa de hotel, pentru decont. Cum aveam un prieten receptioner la o darapanatura din apropierea casei mele, nu a fost o problema sa-i obtin rapid plastografia. Cu amica mea modoveanca, Andreea, am avut o seara lirica, ne-au podidit cu drag aducerile aminte si am bagat in noi doua sticle de vin rosu. De dimineata, amandoi eram multumiti. Eu, fiindca mai facusem o variatie sexuala, iar ea, ca a reusit sa bage in buzunar banii de cazare. Am condus-o la gara si am plecat la redactie. Spre seara m-a sunat Mihaela, cum ca ar avea chef sa ne vedem si m-a intrebat daca poate trece pe la mine dupa ce scapa, destul de tarziu, de la munca. De asemenea, mi-a spus ca are impresia ca ultima data cand a venit la mine si-a uitat pe undeva o bratara de bronz, de care e "atasata sentimental", si ma roaga sa i-o caut. Ajuns acasa, am gasit, intr-adevar, un obiect de podoaba pe raftul din baie, unde tineam periutele si pasta de dinti. Pe la zece a venit si Mihaela. Pregatisem o baie cu spuma si luasem un coniac bun. Am sarit amandoi direct in cada, am facut amor udand patul, fiindca nu apucaseram sa ne stergem, dupa care am zacut vreo jumatate de ora intr-o stare dulceag-lenevoasa. Intoarsa intr-o rana, Mihaela m-a intrebat daca i-am gasit bratara. Am deschis sertarul unde o pusesem si i-am intins-o. A urmat un cataclism. S-a uitat crunt si a zbierat: "Asta nu-i a mea, cretinule! Ce curva si-a uitat-o la tine?! Esti un mare nemernic!". Din pacate, isi autoalimenta furia. Racnetele au fost in crescendo. In punctul culminant a facut o figura de "go ju ryu" si mi-a ars un sut intre picioare, care m-a facut mai intai sa ma chircesc de durere, dupa care sa pic lat. In timp ce incercam sa ma adun de pe jos s-a imbracat si a plecat. Nu am mai vazut-o o perioada lunga, si chiar si acum, cand ma intalnesc intamplator cu ea, am gestul reflex de a-mi proteja testiculele. Cateva zile mai tarziu, facand curat, am gasit si bratara ei, sub pat. Cea gasita in baie era uitata de Andreea, care, nefiind foarte atasata de ea, nu a revendicat-o. Asa am ajuns fericitul posesor a doua bratari din bronz. In plus, am hotarat sa nu mai dau inapoi lucruri uitate de femei la mine-n casa, decat dupa o descriere detaliata. In scopul asta, am inaugurat o cutie de carton a carei destinatie e de depozit de obiecte pierdute.