Aici, Traian nu e imparatul roman, ci presedintele nostru. Un presedinte despre care ma gandisem sa scriu laudativ. Il vazusem intre pesedistii introlocati sa-si lanseze la apa electorala eurocandidatii si-am exclamat plin de incantare golaneasca: "asta da presedinte! Joaca tare si are sange in instalatie!" Gestul sau de a se duce in tabara inamica merita comentat ca atare. Atacat pentru terfelirea Constitutiei, din motive de relatii nepotrivite si cam prea intime cu pedistii, dl Basescu a coborat Dealua€™ si a cotit-o  spre Pavilionul Expozitional. Acolo unde alde Geoana isi expuneau oferta de toamna pentru europarlamentare. "Sa mai spuna cineva ca nu sunt impartial!", si-a zis musafirul poftit intempestiv, asezat chiar in centrul tabloului de familie trandafirie. O familie ce da semne sa-si reconsidere sentimentele, dupa modelul verilor Becali, proaspat impacati. Oaspetele de seama a stat cuminte pe scaun, inconjurat de ciurda vanghelica, si a privit cu vizibila incordare genuflexiunile programatice ale formatiunii dirijate de Mircea cel Nehotarat. Invitat la microfon, seful statului si-a amintit cu premeditare ca locanta pute inca a praf de mina (sau cozmic, e acelasi lucru), ceea ce a starnit mania previzibila a "sosonarilor". A vorbit si despre insuficienta reformare a partidului vrajmas, in maraielile asistentei, dar si despre referendumul cu sifon, comandat la misto, ca sa stie norodul cine-i jupanul. O demonstratie de forta intr-o tara a lipsei de curaj si-a capetelor plecate, chiar in deschiderea sezonului de toamna la plebisciturile promise. Daca se oprea la atat era perfect, dar sturlubatic cum ii e firea si revitalizat brusc de prezenta campanie electorala, a trecut si pe la B1 TV. Pe drum, gasise inchisa poarta "politrucului" Sassu, asa ca s-a oprit pe Calea Victoriei, in studioul ce-l astepta cu netagaduita adoratie. Gadilat pe la subsuori de "masorul" Radu Moraru, presedintele a aruncat cu "vitrion" in ochii natiei. Fara sa-i pese vreun pic de amarata asta de Romanica, s-a prins s-o ponegreasca mai abitir ca xenofobii macaronari. Cica ministrul Justitiei (oricum o gluma proasta a actualei guvernari !) e "un tanar mafiot obraznic", ala de la transporturi un "lacheu" penibil, "dinozaurul" Iliescu un demon al democratiei de tranzitie si cate si mai cate. Din gura primului om in stat vorbele au tasnit ca flacarile de napalm, parjolind totul in jur. Dinspre Presedintie ni se  transmite apocaliptic ca tara a incaput pe mana unui guvern intesat de spioni, lachei si mafioti, caltabosii ei de tarisoara! Si ne plangem ca suntem dezrespectati in strainatate!


O parte din luarile sale de pozitie sunt la fel de nocive ca si fapta nesabuita a rromului Romulus. Aici, Romulus nu-i fratele lui Remus, ci al lui Traian. Presedintele, nu imparatul. Un frate pe care, deunazi, Traian l-a decorat fastuos la Palat, rromanes si sucar. Amandoi au supt aceeasi tata latina si, cand au crescut, s-au napustit asupra lupoaicei care ii alaptase. Acum au si violat-o (la figurat, desigur), iar raul produs de cei doi este imens. Cel mai adesea, discursul prezidential e presarat cu acuze de-o gravitate descurajanta si paralizanta. Cum ar fi, de pilda, aceea ca hotii si coruptii s-au aciuat in structurile guvernamentale, transformand institutiie statului in adevarate clanuri mafiote. Dar, "mafiotii" astia deconspirati de la Cotroceni ne reprezinta afara, negociaza pentru noi tratate si protocoale bilaterale ori multilaterale. Debusolati si disperati, romanii, dimpreuna cu nationalitatile conlocuitoare, au ales bajenia. Ce sa mai caute intr-o tara a hotiei oficializate, denuntate de insusi conducatorul suprem? Justitia e "ghidonata" de un "mafiot", media e controlata de "oligarhi", "baronii" isi fac de cap pretutindeni, politica e doar un apendice al cercurilor de interese ilicite etc., ce mai stat! Nebun sa fii ca sa ramai in Romania! Neobisnuit sa respecte legea, randuielile civice si civile, romanasul imigrant isi continua si dincolo de plaiul natal faradelegile. Minte, insala, fura, violeaza si ucide, ca orice dezradacinat, rupt de tara si de credinta. In statul roman si-a pierdut increderea, satul de galceava sterila a precupetelor cu pretentii de inalti demnitari. Un stat care nu-ti ofera protectie si siguranta nu se cheama nicicum stat. E o improvizatie otioasa si indoielnica, o sandrama zgaltaita din temelii  de inconstienta lui Traian si Romulus, frati intru ingroparea demnitatii nationale.