Profetii noilor apocalipse

In primul rand, globalizarea ca fenomen general si in special cea a retelelor mediatice asaza in fata publicului larg tematici si problematici internationale la care pana de curand multi nu se gandeau. Inainte, oamenii isi concentrau privirile pe harta asupra tarii lor sau, eventual, cuprindeau zonele limitrofe (daca nu cumva ii interesa doar localitatea de resedinta si judetul sau cantonul!). Acum primim zilnic stiri si imagini de pe toata planeta. Oricine poate face constatari, conexiuni, analize, speculatii. Scenariile geopolitice sunt la indemana. Facile, ele au avantajul de a da senzatia accesului la ceva grandios si misterios, la resorturile ascunse ale "soartei lumii".
Se adauga presiunea tabloidismului in crestere al presei de pretutindeni. Daca n-ai apucat sa-ti imaginezi singur mari catastrofe iminente, iti sar prompt in ajutor gazetele, radiourile, televiziunile. Unele mizeaza pe nuduri sau pe crime prezentate in detalii cat mai cruele, altele fac comert la fel de ieftin cu ipotetice dezastre planetare. Conform mecanismelor consumismului, publicul citeste, asculta, priveste si e din ce in ce mai inclinat sa dea crezare: cam prapastioase ipoteze, insa tot o fi in ele ceva adevarat, nu?!
Un al treilea context favorizant: noile forme de militantism ale gruparilor nationaliste, fundamentaliste, radicale, extremiste, anarhiste din spatiul european, cu ipostaze vizibile si la noi. De la al doilea razboi mondial incoace, actiunea lor politica directa, ingradita de constitutiile democratice, are sanse mici. Drept care se refugiaza in noi ideologii, in noi forme de "reactionarism". "Catastrofismul" e una dintre ele. Tehnica alimentarii spaimelor colective nu e noua, doar scara predictiilor a crescut, s-a "globalizat" si ea: "marile pericole" care pandeau pana nu demult de dincolo de granitele patriei vin acum de mult mai departe, s-au "planetarizat" la randul lor. Pe vremuri, istoriile locale tineau cont de interesele "marilor puteri" europene; astazi, se vorbeste despre "supraputerile mondiale" si despre "ciocniri ale civilizatiilor", cam ca in povestile despre confruntari intergalactice din literatura si cinematografia science fiction. Altfel, retoricile alarmiste pe care le folosesc profetii noilor apocalipse sunt aceleasi dintotdeauna. Ideea e limpede: dezastrele se apropie, deci sa ne fie frica!
O varianta extinsa si insidioasa a noii mode a "catastrofismului": tabloidismul insusi, nu doar ca una dintre circumstantele favorizante ale speculatiilor geopolitice ingrijorate, ci chiar ca substanta a comunicarii publice. Peste tot in lume, presa face concesii tot mai mari senzationalismului negativ: mizerii, crime, orori. In consecinta, existenta cotidiana e filtrata prin retete jurnalistice conform carora totul decade: ordinea publica, moravurile, valorile, bunul-simt. Cu sau fara ciocniri intre "supraputeri" si "civilizatii", "apocalipsa" pare sa se fi instalat deja in viata noastra de zi cu zi.
Or, situatia de fapt e... viceversa (vorba predilecta a unui personaj al lui Marin Preda, filozof in felul lui): sigur ca nu traim intr-un paradis ocolit de probleme si de crize, insa lumea noastra imperfecta e astazi categoric mai buna decat cea de ieri, pe o linie de continua ameliorare. Nimeni nu poate nega ca pe planeta sunt destule probleme, tensiuni, focare de conflict; doar ca de analiza lor si de prevenirea dezastrelor se ocupa geopoliticienii seriosi, decidenti sau experti, al caror scop nu e sa ne convinga ca raul creste implacabil, ci sa actioneze pentru a-l diminua...

---

Despre autor: