Sunt evenimente pe plan intern si international inzestrate cu forta de a revela, asemenea unei puternice lumini de magneziu, realitati pe care nu le-am banuit sau n-am indraznit sa le dam pe fata, paralizati cum suntem de noua ipocrizie mondiala impusa de principiul corectitudinii politice. Un asemenea eveniment il constituie afacerea Mailat, dupa numele cetateanului roman de etnie rroma, acuzat de violarea si uciderea unei italience. Decretul-Lege adoptat cat ai clipi de Guvernul italian, declansarea expulzarilor in lant, condamnarea lui Romulus Mailat de presa din Peninsula in dispretul prezumtiei de nevinovatie, pozitia ipocrita a Bruxellesului, reactiile presei romanesti, ale clasei politice si, in general, ale societatii noastre - sunt tot atatea fapte din care se pot extrage cateva adevaruri mai mult sau mai putin dureroase:


1) Italia e vazuta de pe malurile Dambovitei ca o tara mult mai avansata decat Romania pe poteca modernitatii. La o adica, italienii trec drept occidentali pentru noi, cei din Est. De aici tendinta  de a le imprumuta spiritul critic, discernamantul, refuzul generalizarii pripite si, mai ales, al gestului izvorat din emotii de moment. A fost insa suficienta diversiunea Mailat, bine regizata si bine intretinuta de presa italiana, pentru ca toata aceasta imagine a societatii din Peninsula sa se faca tandari. Supusa unui reflex pavlovian, societatea italiana a inghitit pe nemestecate tot ce i-a livrat presa, care, la randu-i, a inghitit pe nemestecate tot ce i-au livrat autoritatile. In consecinta, doar pe baza celor sustinute de autoritati, un cetatean a fost declarat violator, criminal si jefuitor, intr-un cuvant un monstru. Nici vorba de prezumtia de nevinovatie, de dreptul la o judecata corecta, de minima verificare a faptelor, pentru a vedea daca sunt sau nu adevarate. O reactie care nu deosebeste societatea italiana de azi de una tribala. In astfel de imprejurari revine elitei - intelectuale, politice, gazetaresti ­ sa intervina pentru a reaminti populatiei existenta standardelor moderne. In Italia, de-a lungul intregii afaceri, nu s-a auzit o voce in stare sa atraga atentia ca unui om, fie el si unul acuzat de crima, i se incalca drepturile cele mai elementare. Mult mai important, societatea italiana a purces rapid la generalizari grosolane, identificand pe Romulus Mailat cu etnia rroma si etnia rroma cu intregul popor roman. De aici acuzatii xenofobe, etichetari absurde, gen, romanii sunt criminali, carora nu li s-a dat nici o replica din partea elitei. Ce ne spune aceasta? Ca intr-un moment de criza, o societate cu pretentii de a fi moderna, civilizata se poate intoarce rapid la primitivism, la barbarie. Criza declansata de infractiunile romanilor nu e una majora, in stare sa clatine serios confortul occidental. Ce se va intampla daca Europa va fi zguduita de o criza economica majora. Intoarsa la primitivism, societatea europeana va uita rapid toate valorile umaniste cu care ne se mandreste acum?!


2) Romanii din Italia sunt, de la 1 ianuarie 2007, cetateni europeni. Sub acest semn ei sunt aceiasi ca si italienii. Si cu toate acestea, pe parcursul crizei nu s-a vorbit o clipa de cetateni comunitari, ci de  romani. Italienii au uitat ca romanii sunt, inainte de toate, ca si ei, cetateni europeni. Prezenta romanilor in Italia, justificata de calitatea de cetateni europeni, a fost imediat perceputa ca o intruziune. In locul unei inaspriri a legilor, in asa fel incat romanii sa fie sanctionati in calitate de locuitori ai Italiei europene, s-a dat un Decret-Lege prin care romanii sunt expulzati. Literatura inchinata Uniunii Europene, nu prea deosebita in clisee de cea dedicata Lagarului de democratie populara, face  mare caz de desfiintarea granitelor, de existenta unei familii europene. Criza a aratat ca la nivelul populatiei aceasta constiinta nu exista. In doi timpi si trei miscari, italienii si-au reamintit ca sunt italieni si ca romanii sunt romani. Adevarul dureros care a iesit la iveala: Mareata constructie europeana e una artificiala, la nivelul politicienilor. La nivelul maselor ea nu exista.


3) De 17 ani, in Romania se face mare caz de integrarea rromilor. Politicieni, jurnalisti evita sa foloseasca pana si cuvantul tigan, considerandu-l drept rasist. Criza a aratat insa ca aceste atitudini nu exprima o mutatie la nivelul constiintei. In continuare, nu numai cetatenii simpli, dar si elita nutresc o ostilitate fata de rromi. Prima grija a elitei de la noi a fost de a se delimita rapid de rromi, punand un accent deosebit pe faptul ca autorii infractiunilor nu sunt romani, ci rromi. Aceeasi pozitie s-a inregistrat si in cazul Romulus Mailat. Daca acesta ar fi fost roman, mai mult ca sigur politicienii si jurnalistii de la noi i-ar fi acordat prezumtia de nevinovatie. Fiind insa rrom l-au considerat capabil de ororile de care e acuzat. Sunt cateva adevaruri dureroase la care ar trebui sa meditam. Dar cine are timp de meditatii intr-o Romanie a permanentului scandal politic?!