PUNCTUL PE EI
Adrian Cioroianu a dat cu diplomatia de pamant. Imaginarea unui tinut al rromilor in desertul pustiit de tentatia jafului, imaginarea izolarii rromilor in puscaria unei largi libertati, nevecina cu vreun fel de civilizatie a starnit indignare. Prisosul de regrete, invocarea starii emotionale pricinuite de aflarea unei vesti socante si scuzele de tot felul n-au avut nicidecum darul de a-i indupleca pe inversunati. Romulus Nicolae Mailat l-a facut KO pe Adrian Cioroianu, iar contestatarii sai, dintotdeauna numerosi, considera ca doar demisia ministrului de Externe ar fi OK in acest moment.


Adrian Cioroianu nu i-a intrecut in gafe pe adversarii sai politici. Pana si Traian Basescu a facut scor cu ministrasul nostru cel nepotrivit cu demnitatea. Dar golaverajul nu prea conteaza in cotonogeala si blaturile din campionatul intern. Pentru ca, din pacate, in competitia politica intestina nu functioneaza regula retrogradarii. Adrian Cioroianu, ca ministru de Externe, inregistreaza insa un insucces distrugator in cupele europene. El, cel care mai comite si comentariu sportiv, stie ca in astfel de competitii regula nu iarta. Daca este barbat trebuie sa accepte descalificarea.


Va veti intreba, probabil, de unde si pana unde aceste consideratii extrasportive in rubrica de fata. Ei bine, motivul conexiunilor il reprezinta similitudinea intre atributiile ministrului de Externe si sarcinile de reprezentare europeana cu care Steaua si-a impovarat sezonul. Ma gandeam ca nici Steaua nu se afla in starea cea mai buna pentru un discurs de anvergura si, in consecinta, nu exclud gafele.


Daca Hagi s-ar fi aflat in continuare pe banca tehnica a Stelei sau daca inlocuitorul sau, Pedrazzini, ar fi condus echipa, pronosportistii ar fi avut argumente oarecum mai solide pentru optiunile lor, deoarece fusesera deja saraciti de optimism. Instalarea lui Marius Lacatus la Steaua incurca insa, cel putin la nivel subiectiv, judecata. Imaginea fotbalistului care a fost Lacatus, imaginea indarjirii cu care el si-a urmarit intotdeauna obiectivele, aprinde palida speranta in sufletul suporterului stelist. Personal nu cred in minuni si nici nu-mi place sa ma amagesc. Chiar daca imi asum riscul de a fi considerat defetist, cred ca Sevilla reprezinta un adversar care nu poate fi depasit la ora actuala. Diferenta de valoare dintre cele doua echipe nu poate fi acoperita doar prin entuziasm. Nu avem fata de Liga Campionilor. Iar minunile nu se intampla la tot pasul. Tot ce putem pretinde Stelei in momentul de fata este sa-si accepte diagnosticul si tratamentul in consecinta. Numai astfel, intr-un viitor nu prea indepartat, in Ghencea vor aparea succesele argumentate logic.