Demersul cinic al presei italiene si romanesti, de a seduce publicul prin orice mijloace, este periculos, intrucit reprezinta o invitatie la pogrom.

O crima care in mod normal ar fi fost expediata de presa la rubrica diverse a declansat o adevarata isterie mediatica atit in Italia, cit si in Romania. „Senzationalul" acestei stiri consta in identitatea ucigasului: tiganul roman Nicolae Mailat a ucis o italianca, Giovanna Reggiani. Daca ucigasul s-ar fi numit Nicolo, crima ar fi trecut neobservata, asa cum se intimpla cu majoritatea infractiunilor.

Faptul ca un imigrant din Romania a comis o crima a fost suficient pentru declansarea unui val de xenofobie in Italia si pentru lansarea unei invitatii la pogrom impotriva tiganilor. Italienii s-au si apucat de treaba: sub privirile complice ale majoritatii populatiei si politicienilor, citiva tineri de extrema dreapta au inceput deja sa ciomageasca romani, fara a le cere in prealabil cazierul.

Presa romaneasca, in majoritatea ei, a dat inca o proba de curaj si responsabilitate, specifice natiei. Adica, da, Nicolae Mailat o fi cetatean roman, dar este de etnie roma. Adica nu e tocmai roman, ci unul second-hand. Noi, romanii, sintem oameni de treaba, dar „ne strica anturajul", ca avem prea multi tigani, este concluzia emisa sfatos in orice circiuma de cartier, concluzie preluata copios de mass-media inconstiente. Pai n-a anticipat oribila crima insusi europeanul premier Tariceanu, acum citeva luni, cind a declarat ca majoritatea infractiunilor din Italia sint comise de tigani, sau presedintele Basescu, cind a apreciat ca in mod obligatoriu tigancile care lucreaza in presa sint imputite?

Mai nimeni nu pare sa sesizeze pericolul unei astfel de abordari.

Ca aceasta nu este decit o invitatie mascata la pogrom. Ca, pastrind proportiile, tiganii europeni ai secolului 21 pot avea soarta evreilor europeni ai secolului 20. Ambele etnii privite ca tapi ispasitori pentru toate relele societatii si ambele victime usoare fiind total lipsite de aparare. Pare exagerat? Asa ar fi parut si destinul socant al evreilor, daca l-ar fi anticipat cineva la inceputul anilor ’30 ai secolului trecut.

In Europa traiesc circa 12 milioane de tigani, care, la fel ca si evreii de dinainte de 1948, nu au o patrie de refugiu. Sint victime sigure ale „miniei populare". Ma asteptam ca presedintele Basescu, dupa ce i-a

decorat pe tiganii care au supravietuit deportarii in Transnistria, sa condamne public asocierea etniei cu infractionalitatea. N-a facut-o.

N-a inteles nimic.