La emisiunea "Ziua si evenimentul" de pe Romania Actualitati, de la 5 noiembrie 2007, un reprezentant al romanilor din Italia a dezvaluit ca situatia din Italia acestor zile era previzibila inca din primavara. Intr-adevar, nu trebuia sa fii cine stie ce sarguincios in lectura stirilor pentru a sesiza ca in Italia se acumuleaza, pe zi ce trece, o ostilitate fatisa impotriva romanilor si, mai ales, impotriva celor de etnie roma. Ziarele si televiziunile din Romania au infatisat pe larg impactul mediatic in Italia al unor agresiuni comise de romani. Presa unei tari se constituie intr-un barometru extrem de sensibil al starii de spirit. Nu numai frecventa materialelor despre infractiunile comise de romani, dar si tonul lor de ostilitate reprezentau semnale clare ale unei atmosfere mai mult decat defavorabile romanilor. O simpla monitorizare a presei din Peninsula ar fi aratat ca va fi de ajuns o scanteie, mai mult sau mai putin montata, pentru ca sa se creeze acea emotie colectiva in stare sa justifice expulzarile, actiunile fortelor de Extrema Dreapta si reactiile xenofobe. De asemenea, orice roman care a calatorit la Roma in aceasta vara a sesizat exasperarea populatiei la mica infractionalitate comisa de romani. Asadar, cazul Romulus Mailat, conturat de la o zi la alta, ca o diversiune mediatica, n-ar fi fost posibil fara aceasta atmosfera de ostilitate din societatea italiana.


Documentele arata ca in ziua crimei comise de Mailat in Italia s-au inregistrat 17 omoruri, unele infinit mai groaznice decat cea pusa in seama romanului de etnie roma. De ce a socat atat de tare cazul Romulus Mailat? Pentru ca opinia publica era pregatita sa creada ca un rom e in stare sa violeze, sa jefuiasca si sa omoare o femeie de conditie buna. Analizand prezentarea cazului in media din Italia, vom realiza ca emotia colectiva a fost produsa de imaginea unei doamne tarate in mizeria din adapostul improvizat, violata acolo, omorata si abandonata apoi intr-un sant. Daca, sa zicem, respectiva femeie ar fi fost violata de un italian intr-un apartament, oroarea nu ar fi fost atat de mare. Italienilor li s-a servit o concluzie pe care o asteptau: acesti romani mizeri, cioflingari sunt in stare de o asemenea monstruozitate. Aceasta atmosfera trebuie cunoscuta de autoritatile noastre de la cel mai inalt nivel. De asemenea, se cereau stiute intrigile politicianiste din Italia care urmau sa duca la aparitia Decretului-lege. Pentru ca, indiscutabil, Decretul-lege privind expulzarile era pregatit de mai mult timp. Cum pregatite erau si listele cu cei care urmau sa fie expulzati. Pentru a fi aplicate in practica fara a starni protestul organizatiilor de Aparare a Drepturilor Omului, era nevoie de un caz, daca nu chiar de fabricarea unui caz, in genul ororii comise de Mailat. Autoritatea care ar fi trebuit sa stie si sa traga semnalul de alarma era Presedintia Romaniei. Traian Basescu ne-a facut capul calendar in ultimul timp cu teza ca domnia sa stie tot. Stie si ce fac ministrii liberali, si ce fac ziaristii, si ce dosare se pregatesc la DNA. Culmea e ca n-a stiut nimic din ce se pregateste la Roma. Domnul presedinte trebuia sa afle aceste lucruri pe doua canale:

1) Al Serviciului de Informatii Externe, care trimite presedintelui si premierului rapoarte privind starea de spirit din alte tari in legatura cu Romania.

2) Al serviciului diplomatic, obligat de Traian Basescu sa-i trimita lunar date despre "felul in care vegheaza la soarta romanilor din tarile in care isi desfasoara activitatea", dupa cum a reafirmat domnia sa in discursul melodramatic din seara lui 4 noiembrie 2007.


De asemenea, de la preluarea mandatului, Traian Basescu si-a facut o permanenta din a declara ca e de datoria sa, pe baza informatiilor detinute, sa avertizeze diferitele institutii ale statului. A avertizat public sau discret Traian Basescu Guvernul, ministrul de Externe, ministrul de Interne asupra starii de spirit tot mai ostile din Italia? N-avem stire de o asemenea realitate. Discursul din seara lui 4 noiembrie 2007 nu sufla un cuvant despre asta. Ba mai mult, discursul critica Guvernul, in chip aiuristic, pentru ca nu s-a ocupat de soarta romanilor din strainatate, si nu pentru ca n-a preintampinat aparitia cazului Romulus Mailat. E interesant ca in acest discurs Traian Basescu n-a lasat sa se inteleaga ca domnia sa ar fi presedintele Romaniei, platit de la buget sa vegheze pentru ca imaginea tarii in lume sa nu sufere o asemenea lovitura. Ne-ar putea spune domnul presedinte daca a fost sau nu informat cu ce se pregateste in Italia impotriva Romaniei? Si daca a fost informat, de ce n-a miscat nici un deget sa preintampine scandalul? Nu cumva pentru a mai da o lovitura Guvernului Tariceanu?