Urmatorul titlu din Colectia ENCICLOPEDICA, pe care Cotidianul vi-l ofera lunea viitoare, propune un drum de-a lungul istoriei Tibetului, de la primele atestari documentare pina la Revolutia Culturala.

Autoarea volumului „Tibetul", Françoise Pommaret, doctor in etnologie, calatoare cu vechime in Tibet si Bhutan, specializata in istoria si arta acestor tari, traseaza in urmatoarea aparitie din Colectia ENCICLOPEDICA o harta a felului in care a fost construit Tibetul, atit ca spatiu spiritual, cit si ca entitate politica. Familiarizata cu genealogiile incilcite si intrigile socio-politice care au modelat de-a lungul timpului fata actuala a Tibetului, cercetatoarea franceza reuseste sa urmareasca firul acestei istorii complicate si in permanenta schimbare.

Format pe locul Marii Thetis, secata in urma cu o suta de milioane de ani, Tibetul nu este, asa cum s-ar astepta de la un reper geografic, un punct fix, granitele sale schimbindu-se neincetat in functie de dinamicile politice in care acest tarim a fost angrenat. Atenta la straturile care au stat la baza acestui „fenomen", Françoise Pommaret trece in revista miturile nasterii tibetanilor, inradacinate in credinte prebudiste, unde diavolita stincilor aparea ca fiind unul dintre parintii acestui neam. Incepind din secolul al VII-lea insa, o data cu intrarea in scena a budismului incepe sa se contureze o constiinta din ce in ce mai puternica a unei identitati tibetane strins legate de componenta religioasa. Atunci incepe constructia de scoli, unde invatau maestri spirituali si tantristi renumiti care au adus la manastirile lor si calatori, si pelerini. Perioadele de expansiune a Tibetului sint alternate cu conflicte religioase si politice. Daca unul dintre primii pioni pe tabla acestei lupte sint chinezii si arabii, coalizati pentru a tine piept influentei din ce in ce mai puternice a Tibetului, vor urma, pe rind, nenumarate interventii din partea fortelor cu interese strategice in aceasta zona. Astfel se face ca, dinamitat si reconstruit in diverse forme, Tibetul a trebuit sa tina piept rusilor si britanicilor interesati de potentialul sau comercial, iezuitilor, capucinilor si evanghelistilor care incercau sa inlature budismul prin predicarea „caii celei drepte", de fiecare data alta, dar si chinezilor, inainte si dupa instalarea regimului comunist.

Pe linga istoria care continua sa se ramifice, autoarea pune in lumina nucleul pe care calugarii budisti au reusit nu numai sa-l construiasca, dar si sa-l mentina de-a lungul timpului si care a fascinat masiv Occidentul incepind cu prima jumatate a secolului trecut. Printre personajele care apar se numara Marco Polo, primii cartografi clandestini, prima femeie care a intrat vreodata in Orasul Interzis, dar si acei dalai lama pentru care Tibetul era mai mult decit un teritoriu ce trebuie aparat, cel mai cunoscut exemplu fiind al celui de-al paisprezecelea Dalai Lama, cistigator al Premiului Nobel pentru Pace.