S-a dat startul celei de-a XVII- a editii a Festivalului National de Teatru (FNT), care, asa cum s-a vazut, nu-i lasa indiferenti pe bucuresteni. Dar nici pe jurnalisti. In acest caz, problemele sunt ceva mai delicate. Şi asta pentru ca, se stie, organizatorii evenimentelor culturale de anvergura aplica jurnalistilor un "regim" deloc agreat de breasla "istoricilor clipei". Cu alte cuvinte, reprezentantii mass-media sunt acreditati sa participe (si sa relateze!) evenimentele cu pricina, numai ca nu prea au locuri. Asa ca se descurca fiecare cum poate. Mai exact, presa este "invitata" sa stea in picioare. Şi sa nu piarda niciun detaliu din ceea ce se intampla pe scena; sa traiasca la maximum si cu spirit critic spectacolul despre care se presupune ca va si scrie. Daca poate. Tratament greu de suportat in asemenea conditii. Sambata, insa, la spectacolul de deschidere, presa nici nu a avut acces.
Gala de deschidere, la care au participat, printre alte nume de marca, regizorii Felix Alexa, Alexandru Dabija si Mihai Manutiu, precum si directorul Teatrului National Bucuresti (TNB), Ion Caramitru, a fost urmata de spectacolul-eveniment al Festivalului, "Filosofii", de Josef Nadj, produs de Centre National Choregraphique d'Orleans, la care presa, desi beneficia de badge-uri de acces, nu a putut asista. Motivul? Potrivit Mediafax, "Spectacolul a fost creat pentru un numar limitat de spectatori - 120 -, si, cum toate locurile din sala TNB erau ocupate, cei fara bilet nu au putut intra. Pentru ca badge-ul nu poate fi considerat nici bilet, nici invitatie, posesorii acestora n-au avut decat sa vada cum li se inchid usile in nas".
Ca in orice situatie de acest gen (fiindca nu este primul caz in care jurnalistii acreditati nu au locuri, n.r.), explicatia reprezentantului organizatorilor a fost ca aceste acreditari "nu asigura accesul la spectacole, si ca jurnalistii - desi acreditati - ar fi trebuit sa-si cumpere bilete!
Iar jurnalistii nu si-au luat... masuri de precautie. Fiindca de bilete nici nu putea fi vorba.
Aceiasi organizatori au explicat ca dorinta regizorului Josef Nadj era ca numarul spectatorilor sa nu depaseasca cifra 120. Şi cum au fost 120 de locuri, care au inclus bilete vandute si invitatii rezervate personalitatilor, presa a fost nevoita sa asiste la gestul prin care i s-a inchis usa in nas. Incidentul este cu atat mai neplacut cu cat nu este vorba de o manifestare organizata de o institutie privata, ci de un eveniment cultural public, sustinut financiar de Ministerul Culturii si Primaria Capitalei (bugetul total al FNT a ajuns la 3,8 milioane de lei, din care 2,5 milioane de lei au fost acordati de Ministerul Culturii si Cultelor, iar 1,3 milioane de lei de Primaria Municipiului Bucuresti).
Spectacolul lui Josef Nadj, "Filosofii", care a generat, sambata, situatia relatata, va avea loc si in aceasta seara, la ora 21.00, la Sala Mare a TNB. Spectacolul, pentru cinci interpreti, este inspirat din opera lui Bruno Schulz. Durata este de 1h 50 minute (fara pauza). Conceptia, realizarea si amplasarea in spatiu a expozitiei apartin lui Josef Nadj. Tot in aceasta seara, la 18.00, Opera Nationala Bucuresti va gazdui spectacolul "Regele Lear " de William Shakespeare, in regia lui Bocsardi Laszlo, productie a Teatrului "Tamasi Aron" din Sfantu Gheorghe. Alaturi de trupa cu care lucreaza de mai bine de zece ani, Bocsardi Laszlo creeaza inca un spectacol de imagine, care atinge toate problemele importante ale existentei umane: viata si moartea, tineretea si batranetea, puterea si slabiciunea, ascensiunea si caderea, vederea si orbirea, deciziile corecte si gresite. "Regele Lear" este o tragedie ce pune sub semnul intrebarii fericirea pamanteasca bazata pe interese si putere, dar si Raiul promis de invataturile religioase. Ridiculizeaza cosmogonia, istoria rationala, natura, toti zeii, dar si omul, creat dupa "chipul si asemanarea" lui Dumnezeu.
Tragedia regelui Lear este povestea simpla a unei enorme neintelegeri - a unei enorme greseli care ne paste pe toti: vanitatea de a ne increde in cei care isi scot cu vorba inima pe gura.
Ce poate fi mai binevenit in zilele noastre, in care iubirea de oameni aluneca, fara oprire, in haul ratacirii?!