Povestea asta cu supravegherea lui Marian Sintion, actual consilier al ministrului de interne, de catre o echipa care ar face parte chiar din structura secreta a MI, este un scenariu deloc inedit. Lupta surda pentru avantaje si onoruri dezbina serviciile secrete romanesti inca de pe vremea lui Ceausescu. Chiar si intr-o dictatura, unde, cel putin teoretic, comanda era unica, agentii diferitelor structuri de informatii isi dadeau la gioale cu o duritate extrema, riscand de-a fi acuzati de inalta tradare. In zilele noastre, icnetele luptei dintre serviciile secrete, pe care le auzim adesea in presa, indica faptul ca exista o lupta acerba intre taberele aflate la putere. Insa, consecintele bumbacelii nu pot fi evaluate cu precizie, pentru ca nu avem inca informatii suficiente. Stim insa mai multe despre razboiul aprig dintre serviciile secrete romanesti, petrecut inainte de 1989, dar nu credem ca potentatii zilei sunt dispusi sa invete cate ceva din istoria recenta. Cu atat mai mult, cu cat urmeaza o suita de alegeri, care va indarji advers arii politici. Adevarul e ca, de regula, nimeni nu invata nimic din istorie, asa ca e chiar o utopie sa le pretindem asa ceva tocmai politicienilor romani.

Cazurile pe care le vom prezenta mai jos arata ca orgoliile erau mai presus de orice regula daca aveai sansa sa te evidentiezi in fata lui Ceausescu.

Orientul Apropiat a fost un spatiu in care spionajul romanesc a actionat ani in sir, uneori cu oarece succes. Acesta a fost motivul pentru care, la inceputul anului 1975, Centrala de la Bucuresti a Directiei de Informatii Externe (DIE) a cerut agentilor din Liban procurarea de armament occidental de ultima ora aflat in posesia gruparile care se confruntau in zona. Ordinul, primit la Beirut de catre colonelul Constantin Olcescu, a fost transmis foarte repede si spionilor din subordine, iar toata operatiunea, coordonata de catre sefii cei mari ai DIE, purta numele de cod SCUTUL.

Insa si Directia de Informatii a Armatei (DIA) era interesata de armamentul occidental care se afla in Liban la diferite grupari armate. Chiar era cu un pas inaintea DIE. Asta pentru ca ofiterul Constantin Guran, rezidentul DIA la Beirut, avea deja relatii solide in randurile membrilor militiilor libaneze crestine, care, bine cultivate, au dat si roade.

La un moment dat, Guran a raportat la Bucuresti ca este in masura sa trimita in tara mostre de armament occidental de ultimul tip. Era vorba in primul rand de un lansator de rachete antitanc.

DIE organizeaza o ambuscada impotriva unui agent roman
Rezidentii DIE din Liban au aflat ca Guran urma sa trimita in Romania un transport de arme occidentale de ultima generatie. Chiar daca ei nu stiau cu precizie despre ce piese este vorba, aflasera ca destinatarul era Ministerul Apararii Nationale, care urma sa studieze mostrele si apoi chiar sa fabrice respectivele arme in tara. Sefii DIE, in frunte cu Nicolae Doicaru, nu puteau accepta o asemenea infrangere din partea armatei, asa ca au pus la cale un plan de a pune si ei mana pe mostre de armament de ultima ora aflat in Liban. Bazandu-se pe ajutorul sursei libaneze ASMAR si a rezidentului extern TRIAL, spionii romani din Beirut, coordonati din umbra de colonelul Olcescu, au pus la punct operatiunea cu numele de cod CHIMISTUL. Banuiti ca era vorba de procurarea de armanent occidental din alte surse decat aceea cultivata de DIA. Ei bine, nu.

Conform documentelor din arhivele Securitatii, agentul ASMAR, ajutat de rezidentul extern TRIAL, a organizat o ambuscada. Tinta era Constantin Guran, omul DIA la Beirut.