CIORNE
Crima scarboasa savarsita de cetateanul european Romulus, nascut in Romania, tara in care si-a consumat vremea prin puscarii, tinde sa declanseze un adevarat razboi. Razboaiele lumii au pornit fie de la o muiere frumoasa, Elena, zisa din Troia, fie de la asasinarea unui print austriac. Al doilea razboi mondial a plecat de la cativa morti imprastiati pe granita Poloniei de serviciile secrete ale lui Hitler.


Am scris, in aceasta rubrica, acum cateva saptamani, un articol care se chema "Ku Klux Klan-ul din UE" si nu vreau sa ma repet. Notam atunci ca italienii si toata comunitatea europeana, daca tot ne-au primit in sufrageria cu cristale si portelanuri, si-au asumat niste raspunderi. Tiganii mei sunt, spuneam, si tiganii ei. Sa puna osul la treaba, sa desfaca baierele pungii si sa gaseasca solutii. Sa faca scoli, sa-si educe cetatenii saraci, primitivi si oropsiti, sa le asigure minimum de existenta. Altfel, vom strica mereu lustrul parchetului occidental, iar cei cu virusul crimei in ei vor ucide. Avem insa doar noi criminali? Am plans-o pe nefericita nevasta de ofiter, jefuita si gatuita de nemernicul din Avrig, dar de aici pana la ura asasina pentru romani e un salt monstruos. Indivizi rasi pe cap, bine hraniti striga intr-o piata din Roma "moarte romanilor". Au si un imn in care de mai multe ori se aude, ca o bataie de clopot, cuvantul moarte. Un roman, tata de copii, care lucreaza de sase ani in Italia, se zbate intre viata si moarte intr-un spital, batut crunt si injunghiat de indivizi mascati, doar pentru vina de a fi roman. Detasamentele naziste, de pedepsire a evreilor si tiganilor, ingropate, credeam, in manualele de istorie au reinviat in Italia lui Berlusconi si Prodi. Intr-un clasament al urii, italienii asaza pe locul intai tiganii, pe locul doi romanii si pe locul trei albanezii. Stam, iata, si noi, daca nu intr-un clasament al nivelului de trai, macar intr-un clasament al antipatiei pe care o starnim, pe un loc fruntas. De altfel, inteleg, etniile romani si rromi au devenit sinonime, italienii considerandu-ne de-a valma satrari. De ce nu? E aproape romantic. Spaniolul Lorca a scris poeme nemuritoare despre tigani, iar la noi Miron Radu Paraschivescu i-a tinut isonul. Sunt filme cu tigani fericiti si teatre, la Moscova, de pilda, ale tiganilor. Femeile lor trec drept iubarete, focoase, iar sfarcul de duda al tatelor a fost laudat de artisti.


O crima pe care o regretam naste insa, la capatul unei inflamari fara precedent, alte crime. Romanii sunt urmariti ca niste caini turbati. Sunt alungati din tara lui Dante cu pietre. Neonazistii italieni ne reamintesc neagra glorie a lui Mussolini.


In Romania, investitiile italiene sunt pe locul intai. Au gasit aici un pamant manos pentru afacerile lor inclusiv tipi care au venit cu o suta de dolari in buzunar. O companie italiana a cumparat majoritatea terenurilor dintre Banat si Oltenia. Au sosit aici si mafioti. Un italian, acum vreo doi ani, a ucis din gelozie o romanca cu mai multe lovituri de cutit. Presa noastra nu a scris ca Italia este o tara de cutitasi.


In urma cu doua decenii si ceva, gasindu-ma la Torino, am avut bucuria de a o cunoaste pe frumoasa sotie a primarului de atunci al orasului. Era romanca. Mi-a spus ca au un club al romancelor maritate cu italieni. Numai in Torino erau 300. Nu stiu cate zeci de mii de neveste de italieni sunt romance azi. Ce fac cu ele acum? Le trimit acasa? Le ucid plozii care, pe principiul nazist, nu-s rasa pura? Reversul crimei e mai lat si mai colturos decat medalia.

Ma gaseam acum cativa ani la Consulatul nostru din Istanbul. Un functionar se intorsese tocmai de la o descindere cu politia dintr-un bloc, unde fusese gasita, asasinata, o prostituata. Omul era tulburat. Nu numai pentru ca protituata ucisa era romanca, ci pentru ca acea crima i s-a parut abominabila. Trupul gol al femeii a fost gasit in lift cu un drug de fier introdus din anus pana in gat. Avea si niste poze la care nu m-am putut uita. Suspect - un turc cu care romanca intretinuse legaturi de comert amoros. Am scris despre caz. Nimeni n-a tratat intamplarea altcum decat ca pe un tragic fapt divers.