Desi doar strecurata in presa noastra din cea italiana, o stire e menita sa arunce o noua lumina, socanta, poate, asupra afacerii Mailat. Potrivit acestei stiri, rezultatele autopsiei facute de Institutul de Medicina Legala al Universitatii "La Sapienzo" din Roma arata ca italianca Giovanna Reggiani n-a fost violata de Romulus Mailat. Isteria antiromaneasca din Italia, cu tendinta de a se extinde in intreaga Europa de Vest, s-a bazat pe informatia potrivit careia victima a fost violata, jefuita si omorata. Desigur, uciderea in urma unei lovituri cu scop de jaf e o fapta criminala. Dar una e uciderea unei femei careia ai vrut sa-i iei poseta, si ea, probabil, s-a aparat, si alta e sa iesi la drum, sa pui mana pe o femeie de 47 de ani, de conditie buna, s-o tarasti in mizeria unui adapost improvizat si, dupa ce o violezi, s-o omori. Diferenta dintre cele doua fapte e cea dintre un criminal si un monstru. Isteria din Itala a dus la grave incalcari ale drepturilor omului la nivel international stipulate in articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Romulus Mailat n-a beneficiat de prezumtia de nevinovatie, romanii sunt expulzati pe capete, forte obscure din Italia ameninta cu razbunarea. O asemenea isterie isi are explicatia in componenta de bestialitate atribuita cetateanului roman de etnie roma. Ea n-ar fi fost posibila sau n-ar fi avut o asemenea intensitate daca presa italiana, cu complicitatea autoritatilor, n-ar fi cultivat pana la obsesie stirea falsa privind violul. Dezmintirea, venita prea tarziu, privind violul ne indeamna sa revedem intreaga tarasenie si sa ne intrebam: n-a fost vorba cumva despre o diversiune? O intrebare legitima, in conditiile in care Romulus Mailat n-a beneficiat de minimele drepturi pe care le confera oricarui cetatean al lumii principiul: ascultarea si a celuilalt.


Fata de intreaga afacere, opinia publica din Italia, dar si din Romania n-a avut decat varianta autoritatilor italiene. Sub pretextul ca trebuie protejat de ceilalti detinuti, Romulus Mailat a fost aruncat si izolat intr-un penitenciar de inalta siguranta. Pana la el n-a ajuns nici un jurnalist si, cu atat mai grav, nici o persoana de la ambasada Romaniei. In mod mai mult decat ciudat, nici un jurnalist italian sau roman n-a purces la o ancheta pe cont propriu pentru a vedea, in chip independent, ce s-a intamplat in noaptea respectiva. Desigur, fapta, recunoscuta de Romulus Mailat, jaful, e incontestabila. O ancheta independenta ar putea sa dezvaluie insa si mecanismul unei diversiuni de proportii prin care un fapt e supralicitat pentru a obtine o atmosfera menita a justifica o serie de masuri politico-judiciare; expulzarea romanilor pe banda rulanta, intimidarea celor care traiesc si muncesc in chip cinstit acolo, gasirea unui tap ispasitor pentru problemele sociale si de ordine publica din Italia, stavilirea afluxului de romani in Italia. Intamplarea din Italia se dovedeste mult mai plina de semnificatii cum ar parea. Ea ne arata ca:


1) In orice moment, pana si o societate considerata civilizata poate sa devina feroce. Indiferent de cat de socanta ar fi fapta lui Romulus Mailat, ar fi fost de asteptat ca societatea italieneasca sa reactioneze nuantat. Nici vorba de asa ceva. Italienii au reactionat la fel de tembel ca si romanii in diferite momente de manipulare postdecembrista. Lui Romulus Mailat i s-au refuzat toate drepturile elementare. Pornind de la un caz, s-a ajuns rapid la generalizari primitive de tipul: romanii sunt niste banditi, romanii sunt niste monstri. Manipulata grosolan, societatea italieneasca a uitat brusc tot ce o desparte de o societate tribala: prezumtia de nevinovatie, dreptul oricarui om la o judecata corecta, primatul ratiunii asupra emotiei de moment.


2) Presa italiana a fost si mai e considerata in Romania, atat de cetatenii simpli, cat si de jurnalisti, ca exemplu de profesionalism. Creand isteria nationala a romanului monstru, presa italiana s-a tradat a nu diferi cu nimic de presa romaneasca. La fel ca si in cazul luptei impotriva coruptiei, al condamnarii in bloc a clasei politice de la noi, slabiciuni de esenta ale gazetariei dambovitene, presa din Italia a lasat deoparte principiul de esenta al jurnalismului: indoiala. Nu e prima oara cand in Romania tot ce se scrie sau se televizeaza in Occident e considerat litera de Evanghelie. Multe prostii aparute in presa europeana, rod fie al tembelismului, fie al intrigilor din tara, sunt preluate in Romania ca adevaruri absolute. In mai multe randuri am semnalat ca articole din Franta, Germania, avand drept autori romani stabiliti in tarile respective, au fost folosite ca puncte de vedere indiscutabile in batalia politica din Romania. Afacerea din Italia ar fi un bun prilej de a ne revedea atitudinea de smerenie nu numai fata de presa occidentala, dar si fata de societatea din Vest. Reactia aberanta a italienilor in urma unei manipulari mediatice ne arata ca occidentalii nu sunt mai breji ca noi.